Cum să evadezi din viaţa cotidiană?

Cum să evadezi din viaţa cotidiană?

Cum să evadezi din viaţa cotidiană?

Viaţa cotidiană este degradantă, ştim, cu toţii am simţit-o trăind în Bucureşti, dar nu numai aici. Ca orice ritual, rutină, un obicei executat în repetate rânduri, viaţa cotidiană devine apăsătoare, insuportabilă şi te face să vrei să te ascunzi, să evadezi. Permite-mi însă să încep articolul cu o întrebare: Dacă te deranjează zgomotul ţi-ai dori să nu mai auzi?

Viaţa este o călătorie minunată, nu spun că este uşoară, îţi garantez că este minunată. Nu renunţa la viaţă din cauză că astăzi suferi ori că ai suferit în trecut. Nu renunţa la iubire pe motiv că ai fost dezamăgit în dragoste! Oare dacă te deranjează zgomotul oraşului ori sirenele ambulanţelor, ţi-ai dori să nu mai auzi? Cu siguranţă că nu ai dori aceasta. Deoarece, atunci nu ai mai putea asculta nici melodiile tale preferate. Nici măcar cântecele păsărilor, nici sunetul valurilor mării, nici foşnetul frunzelor uscate sau scârţâitul zăpezii sub bocancii îmblâniţi!

Într-adevăr viaţa cotidiană deţine acest atu, cel de a transforma oamenii în nişte cârpe; tu nu eşti obligat să îţi consumi energia pe oamenii a căror dorinţă este să te tragă înapoi, care, sunt invidioşi pe încrederea ta în tine şi pe faptul că gândeşti liber, că nu te temi de schimbare sau că iei decizii pentru tine mai des decât îşi pun ei întrebarea cine sunt şi de ce trăiesc.

Oferindu-le explicaţii îi înveţi, le dai din harul tău şi-i faci mai puternici. Ceea ce au greşit în discuţia cu tine nu vor mai greşi în viitor, îşi vor apăra interesele cu o putere din ce în ce mai mare şi cu o ambiţie de tiran. Acest tip de oameni au fost numiţi mai nou „vampiri energetici“.

Viaţa cotidiană şi victimele ei

Justificându-te înaintea lor şi explicându-le apoi intenţiile tale, considerând că faci un bine umanităţii de fapt le dai puterea ta. Atunci, intri în jocul lor, devii o victimă în viaţa cotidiană, în Maya sau în Matrix, cum preferi să o numeşti. Ei îţi vor cunoaşte valorile, slăbiciunile sau cum gândeşti, şi se vor folosi de ele ca să descurajeze următoarele suflete care vor încerca să păşească pe calea inimii, cea a liniştii, precum faci tu acum. Şi, le vor tăia aripile.

Pe ei nu îi vei putea elibera, nici nu îi vei putea convinge că Eliberarea vine către binele lor. Aceia despre care îţi vorbesc sunt robii minţii, cei ce au căzut victime tiranilor ascunşi în minţile lor. Nu îţi irosi timpul ori energia, luptând cu morile de vânt! Respectă Liberul Arbitru! El este Cel mai sfânt lucru pe care l-a cunoscut omenirea! Libertatea este lăsată de Dumnezeu tuturor oamenilor, însă, privesc la ce fac oamenii cu ea şi prin intermediul ei şi mă doare. Citeşte şi articolul Atacurile energetice şi identificarea lor

Să faci dezvoltare spirituală directă cu oamenii fără să fii sprijinit şi/sau să te foloseşti de tipare, într-o lume în care dogmele stau în picioare asemeni unor zgârienori, este ca şi cum te-ai aventura cu o bărcuţă de hârtie pe ocean. În viaţa cotidiană şansele de a te îneca se ridică la 100%, cunoşti aceasta încă de la început. Şi totuşi succesul constă în ce vei face până atunci. Felicitări tuturor celor care încearcă!

Evadarea din viaţa cotidiană

Clipele de extaz sau de bucurie s-au redus din ce în ce în viaţa cotidiană odată cu trecerea anilor, atât de mult încât nu se mai fac observate, nici simţite. Cu cât creşteai în copilărie, cu atât clipele de veselie se scurtau şi zâmbetul ţi-a dispărut. Acum ai nevoie de entuziasm ca un rătăcit în deşert de un pahar cu apă, ca un diabetic de insulina lui ori ca un prunc de a sa mamă care îl alăptează. E vital!

Viaţa cotidiană te degradează, grijile te erodează şi mânia te macină. Părerile oamenilor despre persoana ta te fac să te ascunzi. Şi plângi. Vrei să fugi, te doare, nu mai poţi sta pe picioare de dor de vremurile de odinioară, pe când te jucai până pe înserat cu copiii la drum.

Tânjesc după o seară petrecută pe malul unui lac, unde să privesc apusul şi să mă joc cu privirea pe cer, apoi noaptea să număr stelele căzătoare. Vreau să simt roua dimineţii, trezindu-mă în cort, pe iarba rece; acolo, să fierb apă pentru un ceai verde, ori o cafea aromată. Vreau să alerg desculţ pe un drum de ţară, pavat cu pietre netezite de râu. Vreau să aud gâştele şi să mă dau pe leagăn sau să stau în faţa focului. Mi-e dor. Tu de când nu ţi-ai mai vizitat bunicii?

Articolul Cum să evadezi din viaţa cotidiană? a pornit de la întrebarea pe care am adresat-o cititorilor pe e-mail şi pe Facebook: Unde este locul în care te simţi cel mai liniştit? De atunci ard de nerăbdare să îţi prezint clipul următor. Citeşte peste tot!

„Un spirit romantic transformă viaţa cotidiană într-un roman de dragoste,
o poveste în care autorul joacă rolul tuturor personajelor din ea“.

Alberto Bacoi

5 gânduri pentru “Cum să evadezi din viaţa cotidiană?

  1. Marian Carolina

    Citesc cu multa placere si ma bucur de fiecare material totul este plin de adevar si trezesc emotii care toti din noi le tinem ascunse dar sunt acolo avem atat de multe de daruit. Cotidianul sau mai bine zis lantul cu care ne legam ne transforma ne face sa facem toate lucrurile ca niste automatisme pierdem bucuria din fiecare clipa. Avem mare nevoie de evadari mici sau mari uneori si cateva minute sunt esentiale in a trezi momentul in care sa simti ca traiesti ca te afli acolo unde te poti bucura, ca existi si ca aceasta clipa iti ofera viata. Cand intram in actiuni facute mecanic pierzi tot, esti sub presiune si astfel pui la randul tau presiune pe toti cei din jur ,devii insuportabil si asa la sfarsitul zilei nu mai poti sa simti multumirea si bucuria doar o oboseala care devine cronica si virala. Ne transformam in oameni obositi de viata asteptam sa vina sfarsitul de saptamana sau concediul cand am putea avea mereu acea stare de bucurie si liniste in fiecare moment al vietii. Ne sufocam in complexitatea cerintelor pe care ni le facem singuri din dorinta de a avea sau de a fi totul perfect uitam sa fim naturali, firesti si asa ne ia valul. Ne transformam cele mai frumoase momente din viata in iluzii printr-o fuga, un maraton dupa tot si dupa „nimic”. Sa evadam din rutina sa privim un moment in sufletul nostru sa vorbim cu el, ne va spune cu siguranta ce sa facem pentru a putea gasi echilibrul de a ne face si datoria dar sa nu uitam de „noi” ca oameni ca fiinte ce striga dupa Viata.

  2. gabriela butca

    Excelent articol,l-am adorat din prima.Tot ce scri e impresionant pentru mine,poate si unde ma identific interior si mental cu acest tip nou de a gandi,doar ca mi se pare straniu sa-l vad pus in cuvinte,ma simt dezgolita,usor rusinata,cineva mi-a descoperit gandurile cele mai ascunse.Am fost invatati sa acceptam ce au decis altii legat de principii si reguli de viata si ni se pare socanta aceasta libertate de gandire si de exprimare.Nu de mult,noi doi am avut o mica polemica care a dus la distantarea ta de mine,dar culmea imi era necesara,deci se adevereste ca nimic si nimeni nu e intamplator in viata noastra.Fara aceasta discutie care mi-a provocat multa suferinta,as fi ramas aceeasi persoana cu idei invechite,care doar se bucura pe furis de curajul tau si al tinerilor ce aduc acest suflu nou de gandire si optimism.Acum,dupa acest episod,tot zbuciumul meu sufletesc canalizat pe a nu pierde un drag si pretios prieten,s-a canalizat pe a invata sa accept si sa inteleg ca nu eu te voi lua in lumea ideilor mele preconcepute,ci tu ma tragi dupa tine in acea lume in care am venit intai si pe care noi am contaminat-o,am distrus-o.In timp ce eu imi cautam esenta in urma,crezand ca acolo undeva mi-am ratacit sufletul,tu mi-ai aratat ca acasa e tot inainte,pe noul drum,drumul luminii,al iertarii,al iubirii,drum ce nu e acela ce eu il stiu,al vorbelor golite de sens,repetate stereotipic dar faptic ignorate si incalcate,ci acel drum al faptelor,al exemplului propriu,al sacrificiului real de sine.Asta am gasit in articolele tale,in cartile tale,calea spre acea pace interioara cu care vine copilul in lume,calea dreapta,usoara,simpla si neimpusa,neconditionata,neingradita.Multumesc ca te-am aflat si ca m-ai primit in lumea ta,iarta-ma ca ti-am pricinuit durere neintelegandu-te si continua sa scri frumos,ajuta-ne sa ne regasim.Te iubesc prietene drag.

  3. IOANA

    Ioana
    Buna Alberto ! Ai spus bine : „Nu renunta la viata din cauza ca astazi suferi sau ca ai suferit in trecut.” Si eu, in aceasta viata, am fost de multe ori nedreptatita, jignita chiar, lucruri care mi-au adus suferinte emotionale. Din aceste experiente am invatat multe , in primul rand lectia iubirii, adica sa manifest rabdare , intelegere si iertare .Si acestea , m-au ajutat sa ma detasez de lumea joaselor vibratii energetice , aceea a dualismului si separarii. Iar , pe nivelul de constiinta pe care mi l-am castigat astfel, ma simt minunat, acum.

Lasă un răspuns