Regret, nu trăiesc cu niciun regret

Regret, nu trăiesc cu niciun regret

Regret, nu trăiesc cu niciun regret

Singurul meu regret este faptul că am luptat ca să transform roboţii în oameni, în loc să le arăt cât de minunat e să fii om, câte avantaje ai, câte frumuseţi trăieşti, şi cât te bucuri. Întotdeauna am considerat că sunt egoist dacă mă bucur, am văzut prea multă durere în jur.

Da, regret că am aruncat toate bărcile de salvare pe mare, ca, oamenii să le apuce şi să se salveze, în loc să îi las să înoate spre mine prin puterile lor; şi m-au urât că nu i-am salvat ca prin magie, pocnind din degete, iar ei să nu fie nevoiţi să depună vreun efort. Se urcă în bărci împinşi de instinctul de supravieţuire, dar nimeni nu vâsleşte, puţini vor să ajute, majoritatea aşteaptă să fie salvaţi şi acuză pe oricine, crezând că li se cuvine.

Regret să îţi scriu că nu ţi se cuvine nimic şi nimic nu se cuvine nimănui. Cu toate acestea Universul ne-a dat de toate. Toţi suntem frumoşi, inteligenţi, pricepuţi, ambiţioşi şi dornici de mai bine. Vedem, auzim, mirosim şi, pipăim, gustăm sau ne minunăm. Alergăm, dansăm, cântăm, visăm, creăm şi ajutăm cu prezenţa.

Viaţa este minunată, nu regret nicio secundă, nicio zi. Grupuri de oameni se aventurează în drumeţii pe munte şi străbat trasee prin păduri şi rezervaţii naturale. Altele se opresc la mal în Deltă şi îşi aşează corturile, ca să înopteze în jurul focului cât mai aproape de natură. Pasionaţii de astrologie studiază stelele, le descoperă şi le numesc, apoi desenează hărţi. Curajoşii zboară cu parapanta de pe vârful Postăvaru din Braşov.

Cei ce muncesc se odihnesc la sfârşit de săptămână la mare pe nisipul cald, mângâiaţi de briză la apus. Sunt sate prin împrejurimi de Bucureşti unde oameni simpli trăiesc în linişte, într-o frumuseţe de nedescris. Harnicii şi-au amenajat grădini la marginea pădurii şi pe câmpuri, pe care le îngrijesc, iar seara se bucură de adiere, de mireasmă, de lună plină şi de fluturi. Frumuseţea te copleşeşte, condiţiile există peste tot.

Sunt atât de multe lucruri pe care nu le-am făcut ori locuri pe care nu le-am vizitat. Am clarificat atâtea situaţii în relaţii, încât nu ne-am mai bucurat de nimic, există atâtea reguli dificil de respectat şi de împlinit. Nu regret! Ne-am condamnat la viaţă, o viaţă în care am obosit să trăim şi vrem să murim, însă nimeni nu ne împlineşte dorinţa. Am ucis misterul şi aventura! Pedepsim greşeala în loc să o analizăm apoi să extragem învăţături din ea. E incredibil!

Adevărul e că viaţa este simplă şi al naibii de frumoasă. Viaţa este minunată iar tristeţea variază în funcţie de cum ne-a fost prezentată viaţa. Când alerg liber prin lanurile de rapiţă înflorită mă simt gol ori sunt trist, fiindcă cineva mi-a spus că atunci sunt singur. Când mă târăsc prin lumea noroioasă, sunt satisfăcut de Reuşita mea.

Nu regret nicio clipă, nicio zi

Nu regret, îmi amintesc că aşa trebuia să se întâmple. Nu am nevoie să impresionez oamenii ori să îi conving, ei au nevoie să mă convingă pe mine să mă ocup de ei, să le dau atenţie şi să îi primesc înapoi. Tot aşa ţi se întâmplă şi ţie. Fără tine nimic nu ar putea fi, fără tine nimic nu este. Treci peste! Simte gratitudinea, frumosul şi recunoştinţa, aşa cum o simt şi o emană insectele care trăiesc decât o zi, dar, care se bucură o viaţă. Spre deosebire de noi care trăim o viaţă şi ne bucurăm mai puţin de o zi.

Te iubesc, vreau să ţi-o spun aici şi aşa pentru că după ce voi pleca voi plânge după tine şi după îmbrăţişarea ta, după prezenţa celor care mă chinuie prin gesturi şi cuvinte ca proştii. Voi plânge chiar şi pentru ei.

Unii oameni sunt atât de slabi şi atât de dependenţi de Sistemul care îi înrobeşte încât luptă cu preţul vieţii ca să îl apere. Minţile lor au fost formate să se supună celor care au gândit în locul lor. Nu regret! Există un scop pentru care se întâmplă toate acestea. Voi aţi spart barierele şi v-aţi depăşit limitele. Voi aţi reuşit să vă auziţi inimile. Altfel nu v-aţi fi aflat acum aici pe pagină. Mulţumesc!

Mulţi cititori îmi scriu dezamăgiţi spunând că nu au pe nimeni, că sunt singuri iar prietenii lor au plecat de mult de lângă ei. Eu ce sunt pentru tine în viziunea ta? Te rog gândeşte-te la asta!

Cum să îmbrăţişezi fericirea

Am prieteni care îmi spun că mă iubesc, care îmi reproşează că nu îi iubesc, mă acuză şi mă jignesc, rostind cuvinte neadevărate despre mine, ca să mă convingă să ţin la ei, aşa, precum frustratele care încearcă să îşi facă partenerul gelos. Vouă vă spun că obsesia nu este iubire şi că un copac odată tăiat nu mai face fruct.

M-am îndrăgostit de linişte, m-am săturat de cuvinte, reproşuri, de nesfârşitele nevoi şi de nemulţumire; eu nu am nevoie de nimic. Nici tu nu ai, dar ai; nu ai nevoie de ceea ce ai, dar ai tot ceea ce îţi trebuie ca să trăieşti şi să ajuţi, şi să fii bun. Fii bun pentru că aşa eşti în realitate! Regret că oamenii nu ştiu faptul că sunt buni, şi din acest motiv se comportă ca şi cum nu ar fi, ca şi cum ar cunoaşte despre ei că sunt răi şi păcătoşi, exact aşa cum le-a spus biserica.

Dacă oamenii ar cunoaşte despre ei că se nasc puri s-ar comporta conform convingerilor lor despre ei înşişi şi nu ar mai cădea în capcana viciilor şi a înşelătorilor. Iar, la un moment dat în viaţă vor dori să îşi demonstreze bunătatea şi înţelepciunea pe care li s-a spus că o deţin, şi aşa se întâmplă. Totuşi nu toţi ştiu că se întâmplă aşa, nu toţi cred că se întâmplă aşa şi nu toţi vor să fie aşa, pentru că atunci s-ar prăbuşi imperii. Sunt fericit! Abia acum realizez că am avut nevoie să fac asta.

Nu există tineri copleşiţi de regret, există doar bătrâni copleşiţi de regret.
Regretele au puterea să îmbătrânească mintea şi trupul instantaneu, indiferent de vârstă.

Alberto Bacoi.

4 gânduri pentru “Regret, nu trăiesc cu niciun regret

  1. Elena Matasaru

    Tot ceea ce vedem exterior, este interior. Apoi daca nu lucram asupra interiorului, mergem pe drumul erorii,pt. ca nu modificam, astfel viata noastra. Daca vrem sa fim diferiti, tr. sa ne transformam integral ,iar daca vrem sa ne transformam, tr. sa incepem prim a transforma impresiile.pe care le primim clipa de clipa, moment de moment.. Transformand impresiile animale , bestiale, in elementul devotiunii. Aici este cheia pt. transformarea radicala a individului .Cand intelegem, ca nu suntem altceva decat o creatura nesemnificativa, traind intr-un colt al Universului , transformam asadar prin noi insine, ac. impresii de lauda ,de lingusire, in ceva diferit,in ceea ce sunt : praf, pulbere cosmica, pt. ca intelegem propria noastra pozitie. Deja stim ca planeta noastra Pamant este un fir de nisip in spatiu. Galaxia in care traim, compusa din mii si milioane de lumi..Ce este Pamantul? Este o nenorocita particula de praf in Infinit. Iar noi?Organisme, aproape microorganisme ale acelei particule…Ce apare in noi odata cu ac. reflectii? umilinta, iar ac.in mod evident, ar produce o transf. a impresiilor care se relationeaza cu linguseala si cu adularea, cu laudele,in mod clar; si nu am reactiona{ca rezultat} sub forma de orgoliu,nu-i asa,?Cu cat reflectam mai mult, vedem nevoia unei transf. complete a impresiilor…Suntem bombardati clipa de clipa, moment de moment cu ac.Tr.sa fim permanent in amintire de sine, ca santinela in vreme de razboi, ca altfel nu avem nici o sansa de schimbare,. Fiecare avem programul nostru ,bine definit de acolo de sus,iar noi avand coonstiinta adormita 97 %, neavand nici un impuls, actionam, cum actionam. Este ft. dureros ceea ce se intampla ,Asta-i viata. Un joc. jocul are reguli. Daca nu le respecti platesti.Si cum? Ft. scump. Va doresc tuturor sa fiti constienticat mai mult posibil si vom schimba lucrurile in bine, schimbandu-ne pe noi insine,si ceilalti vor urma exemplul nostru.Zile binecuvantate sa aveti si sa tineti aproape „Parintii vostri Divini” care va supravegheaza si va ghideaza pe drumul vostru interior. Sper sa va fi adus un licar de lumina in sufletele voastre !!!D-ne Ajuta !

Lasă un răspuns