Regret, nu trăiesc cu niciun regret

Regret, nu trăiesc cu niciun regret

Regret, nu trăiesc cu niciun regret

Singurul meu regret este faptul că am luptat ca să transform roboţii în oameni, în loc să le arăt cât de minunat este să fii om, câte avantaje ai, câte frumuseţi trăieşti şi cât te bucuri. Întotdeauna am considerat că sunt egoist dacă mă bucur, am văzut prea multă durere în jur.

Regret că am aruncat toate bărcile de salvare pe mare, ca oamenii să le apuce şi să se salveze, în loc să înoate spre mal prin puterile lor. Și m-au acuzat că nu i-am salvat ca prin magie, pocnind din degete, ca ei să nu fie nevoiţi să depună vreun efort. Mulți se urcă în bărci împinşi de instinctul de supravieţuire însă, nimeni nu vâsleşte, puţini vor să ajute, majoritatea aşteaptă să fie salvaţi crezând că li se cuvine.

Cu regret îţi scriu că nu ţi se cuvine nimic şi nimic nu se cuvine nimănui. Cu toate astea Universul ne-a dat de toate. Toţi suntem frumoşi, inteligenţi, pricepuţi, ambiţioşi şi dornici de mai bine. Vedem, auzim, mirosim, pipăim, gustăm și ne minunăm. Alergăm, dansăm, cântăm, visăm, creăm şi contribuim cu prezenţa.

Viaţa este minunată, nu regret nicio secundă, nicio zi. Grupuri de oameni se aventurează în drumeţii pe munte şi străbat trasee prin păduri şi rezervaţii naturale. Altele se opresc la mal în Deltă şi îşi aşează corturile ca să înopteze în jurul focului cât mai aproape de natură. Pasionaţii de astrologie studiază stelele, le descoperă şi le numesc, apoi desenează hărţi. Curajoşii zboară cu parapanta de pe vârful Postăvaru din Braşov.

Oamenii care muncesc se odihnesc la sfârşit de săptămână pe nisip la mare, mângâiaţi de briză la apus. Există sate în împrejurimi de Bucureşti unde oamenii simpli trăiesc în linişte și într-o frumuseţe de nedescris. Cei harnici şi-au amenajat grădini pe câmpuri pe care le îngrijesc. Seara se bucură de adiere, de mireasmă, de lună plină şi de fluturi. Frumuseţea te copleşeşte, condiţiile există peste tot.

Sunt atât de multe lucruri pe care nu le-am făcut și locuri pe care nu le-am văzut. Am clarificat atâtea situaţii în relaţii încât nu ne-am mai bucurat de nimic. Există atâtea reguli dificil de respectat şi de împlinit. Nu regret, ne-am condamnat la o viaţă în care am obosit să mai trăim şi vrem să murim și totuși nimeni nu ne împlineşte dorinţa. Am ucis misterul şi aventura. Pedepsim greşeala în loc să o analizăm și să extragem învăţături din ea. E incredibil!

Adevărul este că viaţa e simplă şi e al naibii de frumoasă. Viaţa este minunată iar tristeţea variază în funcţie de cum ne-a fost prezentată ea. Când alerg liber prin lanuri de rapiţă înflorită mă simt gol, sunt trist, căci cineva mi-a spus că atunci sunt singur. Când mă târăsc prin lumea noroioasă sunt satisfăcut de reuşita mea.

Nu regret, îmi amintesc că aşa trebuia să se întâmple. Nu am nevoie să impresionez oamenii ori să îi conving, ei au nevoie de mine și tot aşa ţi se întâmplă şi ţie. Fără tine nimic nu ar putea fi, iar fără tine nimic nu este. Treci peste! Simte gratitudinea, frumosul şi recunoştinţa, aşa cum o simt şi o emană insectele care trăiesc doar o zi, dar care se bucură o viaţă. Spre deosebire de noi care trăim o viaţă şi ne bucurăm mai puţin de o zi.

Te iubesc, vreau să ţi-o spun acum aici şi aşa, pentru că după ce voi pleca voi plânge după tine şi după îmbrăţişarea ta, după prezenţa celor care mă chinuie prin gesturi şi cuvinte ca proştii. Voi plânge chiar şi pentru ei.

Unii oameni sunt atât de slabi şi atât de dependenţi de sistemul care îi înrobeşte încât luptă cu preţul vieţii ca să îl apere. Minţile lor au fost formate să se supună celor care au gândit în locul lor. Nu regret, există un scop ascuns în toate. Voi aţi spart barierele şi v-aţi depăşit limitele, aţi reuşit să vă ascultați inimile. Altfel nu v-aţi fi aflat astăzi pe Pagina mea. Mulţumesc!

Nu regret nicio clipă, nicio zi

Mulţi cititori îmi scriu dezamăgiţi spunând că nu au pe nimeni, că sunt singuri iar prietenii lor au plecat de mult de lângă ei. Eu ce sunt pentru tine în viziunea ta? Te rog gândeşte-te la asta.

Am prieteni care îmi spun că mă iubesc, care îmi reproşează că nu îi iubesc, mă acuză şi mă jignesc, rostind cuvinte neadevărate despre mine, ca să mă convingă să ţin la ei, aşa, precum frustratele care încearcă să îşi facă partenerul gelos. Vouă vă spun că obsesia nu este iubire şi că un copac odată tăiat nu mai face fruct.

M-am îndrăgostit de linişte. M-am săturat de cuvinte, reproşuri, de nesfârşitele nevoi ori de nemulţumire. Eu nu am nevoie de nimic. Nici tu nu ai dar ai. Nu ai nevoie de ceea ce ai, dar ai tot ceea ce îţi trebuie ca să trăieşti şi să ajuţi şi să fii bun. Fii bun pentru că aşa eşti în realitate. Regret că oamenii nu ştiu faptul că sunt buni, din acest motiv se comportă ca şi cum nu ar fi, ca şi cum ar cunoaşte despre ei că sunt răi şi păcătoşi, exact aşa cum le-a spus biserica.

Dacă oamenii ar cunoaşte despre ei că se nasc puri s-ar comporta conform convingerilor lor despre ei înşişi şi nu ar mai cădea în capcana viciilor şi a înşelătorilor. Iar, la un moment dat în viaţă vor dori să îşi demonstreze bunătatea şi înţelepciunea pe care li s-a spus că o deţin. Și aşa se întâmplă. Totuşi nu toţi ştiu că se întâmplă aşa, nu toţi cred că se întâmplă aşa ori nu toţi vor să fie aşa. Pentru că atunci s-ar prăbuşi imperii. Sunt fericit, abia acum realizez că am avut nevoie să fac asta.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Nu există tineri copleşiţi de regret, există doar bătrâni copleşiţi de regret.
Regretele au puterea să îmbătrânească mintea şi trupul indiferent de vârstă.
Alberto Bacoi

4 gânduri pentru “Regret, nu trăiesc cu niciun regret

  1. Elena Matasaru

    Tot ceea ce vedem exterior, este interior. Apoi daca nu lucram asupra interiorului, mergem pe drumul erorii,pt. ca nu modificam, astfel viata noastra. Daca vrem sa fim diferiti, tr. sa ne transformam integral ,iar daca vrem sa ne transformam, tr. sa incepem prim a transforma impresiile.pe care le primim clipa de clipa, moment de moment.. Transformand impresiile animale , bestiale, in elementul devotiunii. Aici este cheia pt. transformarea radicala a individului .Cand intelegem, ca nu suntem altceva decat o creatura nesemnificativa, traind intr-un colt al Universului , transformam asadar prin noi insine, ac. impresii de lauda ,de lingusire, in ceva diferit,in ceea ce sunt : praf, pulbere cosmica, pt. ca intelegem propria noastra pozitie. Deja stim ca planeta noastra Pamant este un fir de nisip in spatiu. Galaxia in care traim, compusa din mii si milioane de lumi..Ce este Pamantul? Este o nenorocita particula de praf in Infinit. Iar noi?Organisme, aproape microorganisme ale acelei particule…Ce apare in noi odata cu ac. reflectii? umilinta, iar ac.in mod evident, ar produce o transf. a impresiilor care se relationeaza cu linguseala si cu adularea, cu laudele,in mod clar; si nu am reactiona{ca rezultat} sub forma de orgoliu,nu-i asa,?Cu cat reflectam mai mult, vedem nevoia unei transf. complete a impresiilor…Suntem bombardati clipa de clipa, moment de moment cu ac.Tr.sa fim permanent in amintire de sine, ca santinela in vreme de razboi, ca altfel nu avem nici o sansa de schimbare,. Fiecare avem programul nostru ,bine definit de acolo de sus,iar noi avand coonstiinta adormita 97 %, neavand nici un impuls, actionam, cum actionam. Este ft. dureros ceea ce se intampla ,Asta-i viata. Un joc. jocul are reguli. Daca nu le respecti platesti.Si cum? Ft. scump. Va doresc tuturor sa fiti constienticat mai mult posibil si vom schimba lucrurile in bine, schimbandu-ne pe noi insine,si ceilalti vor urma exemplul nostru.Zile binecuvantate sa aveti si sa tineti aproape „Parintii vostri Divini” care va supravegheaza si va ghideaza pe drumul vostru interior. Sper sa va fi adus un licar de lumina in sufletele voastre !!!D-ne Ajuta !

Lasă un răspuns