Lucrurile de care nu îmi este ruşine

Lucrurile de care nu îmi este ruşine

Lucrurile de care nu îmi este ruşine

Lucrurile de care nu îmi este ruşine nu este un articol, este o provocare! Ştiu că nu vei răspunde la provocarea mea în public, de aceasta m-am convins deja, dar cu siguranţă vei gândi (în intimitate) la lucrurile de care îţi este ruşine şi vei realiza o listă numită lucrurile de care nu îmi este ruşine! După cum ne-am obişnuit sunt cel care dă STARTul şi consider pe bună dreptate că provocarea pe care mi-am înaintat-o este o terapie! Îmi permit să o numesc terapie şi este, dat fiind faptul că şi mersul desculţ, gâdilatul în talpă, îmbrăţişatul copacilor ori chiar jucatul cu pisica, sunt numite terapii, tot aşa şi „lucrurile de care nu îmi este ruşine“ este o terapie. Aştept răspunsul tău pe Facebook!

Lista cu lucrurile de care nu îmi este ruşine

1).  Nu îmi e jenă de faptul că unora din prietenii pe care îi cunosc din copilărie, încă din copilărie le-a plăcut să mă strige piciul sau piticul. Au dezvoltat atât de tare ideea care pe atunci li s-a părut atât de amuzantă încât şi cei care erau cu 5 ori cu 10 cm mai scunzi decât mine mă strigau tot aşa! E incredibil! Un coleg mi-a spus, citez: „Bă, când o să ajungi la şaptezeci de ani şi vei ieşi în parc cu nepoţii, te voi saluta zicând să trăiţi domnule piciu’“. Sigur că sunt mulţumit de înălţimea şi de constituţia mea, însă îmi amintesc cum la vârsta de şaisprezece ani mă agăţam de bare şi de crengi, unde stăteam atârnat până mă dureau mâinile cu scopul de a mai creşte puţin.

2). Nu am o viaţă personală şi niciodată nu am avut. Însă, nu pentru că m-am sacrificat pentru ceilalţi sau din cauză că nu m-a ajutat universul în acest scop, ci pur şi simplu nu am ştiut cum să îmi construiesc una! Nici acum nu ştiu! Astfel că în copilărie am trăit pentru prieteni, în adolescenţă am trăit pentru fata pe care o iubeam iar astăzi trăiesc pentru oameni! Câteodată trec luni de zile în care nu îmi sună telefonul ori nu mă caută nimeni prin niciun alt mod. Şi totuşi, sunt recunoscător că nu m-am pierdut pe mine.

3). Nu mă pricep la matematică, ai citit în articolele de pe Blog faptul că dacă mă întrebi cât fac 5 x 7 mă „blochezi“ însă, nu pentru că nu aş putea să învăţ tabla înmulţirii, ci, pentru că nu consider că este nevoie. Întâmplarea a făcut ca tatăl meu fiind de obicei un om sever să mă terorizeze ca să învăţ nu ştiu ce ecuaţie pe când eram în clasa a 5-a. Plângeam de nervi că nu puteam să înţeleg sau că nu se pricepea el să îmi explice. Şi i-am zis că îmi face rău, iar el a zis: „Nu, eu îţi fac bine, e spre binele tău“. Şi i-am zis: Ba nu, tu îmi faci rău, iar din cauza comportamentului tău şi a faptului că sunt obligat să memorez ceva cu sila, nu voi învăţa niciodată! Îţi promit! „E spre binele tău, o să îţi dai seama mai târziu copil prost ce eşti“ şi m-a bătut şi m-a silit să învăţ în continuare, iar eu mi-am ţinut promisiunea!

Prin urmare, nu am mai învăţat nimic niciodată începând de atunci. Şi uite că tata avea dreptate! Bătaia primită am primit-o spre binele meu, în felul acesta mi-am propus să nu îmi mai încarc mintea cu lucruri nefolositoare şi astfel am reuşit să mă concentrez la ceea ce am venit aici ca să fac. Acum am înţeles cum funcţionează universul! Aşa am văzut perfecţiunea! Tu o vezi?

4). Am obţinut permisul de conducere cu şpagă. Nu pentru că nu m-aş fi descurcat să conduc o maşină, ci pentru că emoţiile pe care le simţeam când urca poliţistul în maşină nu îmi permiteau nici măcar să introduc cheia în contact, dar să mai ţin şi ambreajul călcat la jumătate ca să nu se oprească motorul?

5). Eu nu am salariu, tu ai? Dacă da te felicit, îl meriţi! De fapt te asigur că meriţi unul mult mai mare. Eu îl merit pe CEL MAI MARE, de asta să fii sigur…

6). Lista cu lucrurile de care nu îmi este ruşine mă conduce în mod inevitabil, la titlul cărţilor mele. Iată cel mai des comentariu pe care îl primesc: „Care e treaba cu Dumnezeu ori de ce Vorbind cu Dumnezeu? Numele Dumnezeu pe cărţi nu vinde, nu are succes, nu ajunge la oameni şi este un concept arhaic. Acum noi suntem deştepţi, am evoluat, treaba cu Dumnezeu este o păcăleală, noi am apărut din greşeală în univers, tu nu ştiai asta? Ha, ha! Mai uite-te pe Discovery channel, acolo te învaţă cum a apărut omul“.

Cărţile mele conţin exact ceea ce am menţionat în titlu! Dacă îmi desluşea misterele universului şi funcţionalitatea psihicului uman Morgan Freeman, aş fi folosit titlul Vorbind cu Morgan Freeman. Iar, dacă mi le descoperea Darwin cărţile s-ar fi numit, desigur, Vorbind cu Charles Darwin! Din acest motiv îi respect pe toţi cei care au încercat dar îi admir numai pe cei care au reuşit. Dacă în urmă cu patru luni ai schimbat programul de pe Trinitas pe Discovery nu înseamnă că ai evoluat, înseamnă că aceeaşi cutie cu imagini gândeşte pentru tine în locul tău.

Două idei de menţionat ar fi obstacolele ce nu permit omului modern să avanseze în cunoştinţă şi anume, faptul că dacă cineva a adus omului la cunoştinţă că instituţiile care au controlat umanitatea şi care s-au folosit de pretextul Dumnezeu pentru a o controla, sunt o minciună, nu înseamnă că Dumnezeu, adică Forţa care transformă energia în materie, este o minciună. Aceasta ar însemna că tu nu exişti! Însă din moment ce consideri despre tine că exişti, iar eu te pot percepe ca pe o formă, fii sigur că forţa care transformă energia în materie este cel puţin reală. Forţa care transformă energia în materie şi care nu este dependentă de timp, vreme în care tu eşti dependent, nu este arhaică.

E ca şi cum o cireaşă ar crede despre copacul care îi găzduieşte existenţa (cireşul) că este arhaic. Cireşul a existat şi înaintea apariţiei boabelor de cireşe şi, va exista şi după dispariţia lor. El va găzdui chiar zeci de generaţii de cireşe care vor veni, care vor pleca şi aşa mai departe. Astfel cireşul devine începutul generaţiilor de cireşe, fenomenul cu ajutorul căruia ele au apărut şi este cel care va încheia ciclul! Acest exemplu mă face să înţeleg că dacă Cineva sau Ceva care va exista şi peste trei mii de ani sau peste trei miliarde de ani după tine, tu consideri că este Ceva arhaic, înseamnă că eşti cu trei mii de ani sau cu trei miliarde de ani în urmă, privind viziunea despre viaţă şi modul tău de gândire. Din acest motiv viziunea mea devine unul din lucrurile de care nu îmi este ruşine.

7). Am zile când sunt invidios pe alţi oameni care au reuşit mai mult decât am reuşit eu! Încerc să nu fiu, dar uneori nu reuşesc să nu mă gândesc la asta. Problema se găseşte la mine nu la ei, iar avantajul e că nu-i permit neputinţei mele să se manifeste. Ce mă frustrează în repetate rânduri este că există oameni care depun de zece ori mai puţine eforturi pentru a obţine ceea ce eu mă târăsc pe coate ca să realizez. Aşadar în timp ce trudesc să mă înalţ pe scara visurilor mele cu cinci centimetrii mai sus, altul mă depăşeşte, pur şi simplu, servindu-şi cafeaua. Poate este aşa ori poate doar mi se pare. Un lucru este cert, sunt recunoscător pentru tot ce am reuşit să fac şi să fiu şi nu mi-e ruşine de lucrurile de care nu îmi este ruşine. Eu sunt un om liber! Citeşte peste tot!

„Eu mă deplasez încet, dar nu merg niciodată înapoi“.
Abraham Lincoln.

5 gânduri pentru “Lucrurile de care nu îmi este ruşine

  1. Andra

    Da, nu ar trebui să ne fie rușine cu toate astea! N-am luat permisul, pentru că n-am avut cum să dau șpagă dar și la fețele lor nici mașina nu mă asculta. Prea mult exces de zel și-ți vorbesc de sus. Nu mi-au plăcut polițaii.
    Job – „De ce nu te angajezi? Cât o să mai fii povară pentru alții?” Lucrurile pe care le faci și-n care pui suflet, nu se cunosc. Aia nu-i muncă, în opinia lor. Orice muncă făcută cu pasiune va avea la un moment dat și efecte, printre care și banii. Mă rog și multe altele care îți reamintesc constant că nu ești pe linia normală pe care se deplasează toți. Asta de fapt ne face unici!

  2. G.Ciobanu

    Toti traim drama vietii cu lacune ,si fapte de care ne este rusine, insa toate aceste lucruri care n-e complica viata pot fi simplificate printr-un singur cuvant ,,Credinta” In Cel care desi nu-L vedem ,El exista pentru fiecare in masura in care vrei sa-L cunosti
    Nimic si nimeni nu este la intamplare ,invatand asta din opera creatoare al unui inventator.Dupa cum in spatele unui calculator este cineva care l-a creat , si nu este rezultatul unei explozii ,din care piese singure se aseaza intr-un cadru ca sa faca conexiuni intre circuite, si sa poti explora universul virtual, La fel si noi suntem adusi la existenta de o intelepciune desavarsita pentru un scop.Voi adaoga celor scrise de mine, un gand al unui celebru intelept Solomon.
    Increde-te in Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe intelepciunea ta.
    Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.(Proverbele 3: 5,6).

  3. Elena Matasaru

    Ceea ce este indicat este sa ne schimbam;cu toate acestea,trebuie sa incepem prin a fi sinceri fata de noi insine.Avem nevoie sa facem un inventar psihologic despre noi insine pt. a cunoaste ce avem in plus si ceea ce ne lipseste. Este evident ca niciodata nu am lupta pt. a obtine ceva ce credem ca avem. Credem ca suntem oameni,cand de fapt suntem numai niste mamifere intelectuale lipsite de individualitate. Mitomanii se cred zei ,fara sa banuiasca faptul ca nici macar nu au minte individuala si vointa constienta. Animalul intelectual este atat de hipnotizat de fantezia sa incat viseaza ca este un leu sau o acvila, pe cand cu adevarat nu este nimic altceva decat un netrebnic vierme din noroiul pamantului.Fiecare dintre noi se gaseste intr-o anumita etapa psihologica si nu vom putea iesi din aceasta,decat daca le vom descoperi in mservariiod direct pe toate acele persoane sau Euri care traiesc inauntrul persoanei noastre. Doar prin intermediul autoobservarii intime vom putea vedea pers. care traiesc in psihicul nostru si pe care tr.sa le eliminam pt. a obtine transformarea radicala.

Lasă un răspuns