Preţuieşte viaţa şi sărbătoreşte-o în fiecare zi

Preţuieşte viaţa şi sărbătoreşte-o în fiecare zi

Preţuieşte viaţa şi sărbătoreşte-o în fiecare zi

Preţuieşte viaţa şi sărbătoreşte-o în fiecare zi! Bucură-te că trăieşti, apreciază oamenii şi admiră-i pe toţi! Minunea constă în faptul că ţi s-a dat această şansă minunată! Fii mai bun, mai iertător, şi iubeşte ca şi tu să fii iubit înapoi!

Preţuieşte viaţa şi iubeşte oamenii

Mă aflam într-un magazin de mobilă din cartierul Băneasa, alergând, căutând, măsurând şi cumpărând, decorând o locuinţă recent achiziţionată, de către un prieten apropiat! Eram extrem de obosit, din cauza ultimelor evenimente întâmplate, plus că era prea aglomerat, prea multe cozi interminabile, prea multe presiuni, prea multă birocraţie şi hârtii nefolositoare, prea mult trafic ori aer irespirabil în toate oraşele mari, prea mulţi oameni grăbiţi de luni până duminică, încontinuu, oriunde şi oricând, pregătiţi să rezolve orice! Nimic!

M-am aşezat pe un colţ de canapea ca să aştept să-mi fie aduse coletele din depozit; se livra mobila, ieşeau actele. Primisem o cafea în urma completării unui formular de întrebări despre calitatea timpului petrecut în magazin, din care sorbeam, uitându-mă la oameni. În jur erau doar tineri căsătoriţi, părinţi, copii, dar şi câţiva bunici ce veniseră să îşi completeze sau să îşi reînoiască vesela! Privindu-i, am realizat încă o dată ce frumoşi sunt oamenii – absolut toţi oamenii! Toţi oamenii sunt frumoşi! Şi bătrânii, şi graşii, şi piticii, şi cei sculptaţi cu atenţie la sala de forţă sau cei prea slabi, românii, străinii, ţiganii, toţi; chiar şi cei cu riduri sunt atât de frumoşi, minunaţi. Ce piele fină are un copil şi cum se poate desfigura în doar cinsprezece minute. M-am cutremurat când m-am gândit la tragedia despre care se vorbea pe fiecare post de televiziune, din fiecare restaurant sau magazin, pe fiecare profil de pe reţelele de socializare şi pe fiecare tableta ori telefon ţinut în mână.

Preţuieşte viaţa, învaţă din greşeli

Preţuieşte viaţa şi realizează că nicio judecată ori condamnare, nu va aduce niciun om înapoi, printre cei vii, dintre cei care au plecat de aici! Sunt trist să constat că unii oameni, care vor să ne convertească la doctrinele lor, zicând despre religia lor că este cea dreaptă (şi nu este) au arătat şi au declarat lumii că se bucură de moartea copiilor lor, scriindu-mi, pe lângă zecile de înjurături şi blesteme, citez: „acum suntem fericiţi“. Eu vă asigur că doctrina voastră este un gunoi şi voi sunteţi adevărate victime. Nu vreau să cred că şi voi sunteţi un gunoi, nu vă las eu să fiţi! Dacă aţi fi gunoi, intenţia mea vă va trage imediat de acolo.

În realitate, voi habar nu aveţi ce faceţi, cu toate că mai marii fanatici religioşi se mândresc cu valorile despre care orice fiinţă care deţine o inimă şi un creier cât de mic, cunoaşte că sunt numai un gunoi! Nu aveţi viziune, nu aveţi credinţă, nici educaţie şi nici valori reale dumnezeieşti, înţelepciunea vă ocoleşte fiindcă ocoliţi dragostea de când vă ştiţi. Nu sunt revoltat, eu nu am pe cine să urăsc şi nu am urât pe nimeni niciodată, nici dacă aş vrea să urăsc pe cineva nu pot! Ura este opusul fericirii! Ci sunt doar trist, sunt un trist fericit tot timpul. Mi-aţi tulburat sufletul! Aţi modelat o generaţie strâmbă cu neştiinţa voastră, vrând să o tranformaţi în sclavi, însă, care acum se revoltă ori se sacrifică şi pe care nu o mai puteţi controla. Gândiţi-vă la toate acestea, luaţi-le în considerare, pot fi adevărate, eu vă asigur că sunt! Altfel nu se poate! Altfel nimic nu are sens! Altfel nu există viitor!

Coşmarul pe care l-aţi aruncat în toate părţile (pe care îl creaţi cu fiecare prilej de ceartă), s-a oprit din a îmi chinui mintea atunci când mi-a venit rândul să ridic pachetele. Lângă mine venise un domn în vârstă de vreo patruzeci de ani, gras, înalt şi masiv tare, ţinând o fetiţă de mână, care îl iubea nespus de mult şi îl striga: „grăsuţul“. Îl îndrăgea atât de tare încât, mi s-au înmuiat picioarele privind, atât de frumoşi şi buni erau toţi oamenii din jur! O vedeam în privirile lor neprihănite, totuşi înstristate, speriate! Preţuieşte viaţa!

Prietenul adevărat îţi stă în cale doar când o iei în jos

Oamenii nu se pot bucura de moartea altor oameni pe motiv că unii ţin cu Steaua iar ceilalţi cu Dinamo. Renunţaţi la Steaua şi Dinamo ca să deveniţi liberi sau veneraţi-le într-un mod paşnic! Nu poţi lăsa un om să moară pe şosea fiindcă tu eşti rocker dar el e manelist, sau invers. Vă asigur că nu există rockeri sau manelişti, există doar oameni!

Nu poţi acorda prioritate în intersecţie doar participanţilor la trafic pe care-i observi conducând o maşină ce deţine aceeaşi marcă cu a ta, iar pe ceilalţi să îi urăşti cu sau fără motiv! Tu nu eşti animal, eşti om dar nu o ştii crede-mă!

Nu ai nevoie să te integrezi într-un grup de motociclişti să ajungi să iubeşti motocicliştii, dar să urăşti şoferii ori să procedezi invers, iubind şoferii şi urând motocicliştii! Acceptă oamenii aşa cum sunt şi admiră-i pentru pasiunile şi ambiţiile lor! În special, respectă-i pentru libertatea lor şi sprijină-i ca să o câştige! COMPASIUNEA se oferă gratuit, la fel ca fiecare îmbrăţişare în răsărit de Soare! Doar atunci când urăşti şi când iei măsuri pentru a îţi face dreptate, eşti nevoit să plăteşti cu bani ori poate cu viaţa! Preţuieşte viaţa, libertatea şi nu uita să o sărbătoreşti în fiecare zi, aşa cum se cuvine!

„Oamenii vor mai degrabă să aibe dreptate decât să trăiască în pace şi în armonie, prin iertare..
Această dorinţă a lor îi trage înapoi de fiecare dată“..

Alberto Bacoi.

Lasă un răspuns