Flori şi iubire de toamnă

Flori şi iubire de toamnă

Flori şi iubire de toamnă

Am întâlnit tineri frumoşi, bine intenţionaţi, care au plăcerea de a dărui ceea ce deţin. Aceasta le aduce fericire în suflet. Ei au înflorit ca florile de toamnă, iar în jurul lor s-au adunat mulţimi care îi admiră şi oameni care sunt curioşi să afle cum au procedat, ce au făcut, care este secretul?

Secretul stă ascuns în inima fiecăruia. De acolo pleacă totul şi, niciodată nu a stat altundeva. Puterea care îţi oferă viaţa este şi cea care o menţine, care te urcă şi te coboară, apoi te udă la rădăcină atunci când ai nevoie ca să creşti.

Mi-ar plăcea să vă aduc la cunoştinţă un anumit aspect în legătură cu mine, cu cine sunt, cu ce am ales să fac sau de ce, care este motivul? Eu nu am dorit să ies în evidenţă înaintea cuiva, să mă fac cunoscut ori să ajung vedetă, aşa cum consideră unii că am devenit. Nu am dorit asta, însă nu am avut de ales.

Mesajele pe care le-am scris au fost prea importante ca să rămână în umbră. Şi apoi, cărţile care au mângâiat câteva mii de suflete până acum se adresează tuturor oamenilor, atât cât îi voi putea cuprinde, la câţi voi putea ajunge până mor şi nu numai. Ele au puterea de a îl mângâia pe cel în suferinţă, dar şi pe cel ce are nevoie de soluţii pentru o viaţă mai bună, una mai iubitoare în care să iubească şi să se bucure mai mult.

O frumoasă doamnă mi-a spus recent că cu o astfel de gândire ar trebui să ajung preşedintele ţării. Am zâmbit cu admiraţie, încântat de faptul că s-a dovedit a fi încântată de scrierile mele.

Altă persoană, impresionată până la lacrimi de povestea mea, m-a întrebat dacă e obligatoriu să sufere sau să treacă prin ce am trecut eu şi mulţi alţii, care au reuşit să vadă viaţa în felul în care o văd eu, ca să ajungă să vadă viaţa în felul în care o văd eu? I-am răspuns că nu, nu este obligatoriu ca cineva să sufere ca să capete iluminarea. Ea nu este o regulă, totuşi majoritatea oamenilor ale căror realizări strigă către mine au suferit. Din acest motiv ideea ca suferinţa să fie modul cel mai eficient la care răspunde psihicul uman prinde contur.

Iubire de toamnă

Nu există oameni care dăruiesc mai mult sau oameni care dăruiesc mai puţin, pe motiv că unii deţin mai puţin, iar astfel oferă mai puţin. Imaginaţi-vă că cel mai darnic şi mai înţelept om de pe planetă ar fi singur pe planetă. În următoarea secundă valoarea lui ar scădea dramatic, iar ceea ce are de oferit s-ar opri din a mai fi oferit, ar deveni un dar nefolositor. Atunci înţelepciunea lui ar fi zadarnică, iar darurile i s-ar pierde în nicăieri. Deoarece atunci nu ar mai exista un cerc care să preia ajutorul, să se folosească de el şi să îl trimită înapoi sub formă de recunoştinţă. Mi-ar plăcea să cunoaşteţi că lumea nu poate funcţiona fără unul dintre noi.

Întreaga viaţă ai fost învăţat că Pământul se învârte şi fără tine sau fără Mihăiţă. În realitate, fără tine nu ar mai fi existat Pământul şi nici Mihăiţă. Tu eşti tot ceea ce cunoşti că există şi tot ce ai nevoie ca să creşti. Înţelepţii doar îţi arată calea, tu eşti cel care păşeşte prin ea fără a te îndatora cuiva.

Lumea în care trăieşti este genială, natura este genială, iar tu eşti genial şi unic, şi frumos. Eşti deştept şi bun! Toamna dă drumul la viaţă atunci când simţi că ai obosit să rătăceşti prin viaţă. Apoi, oamenii sunt buni cu tine atunci când tu eşti bun cu ei. Dacă ei sunt răi cu tine însă tu eşti bun cu ei, îşi vor aminti că ai fost bun cu ei când vor dori să fie răi cu tine pentru a doua oară. Şi vor fi buni pentru prima oară, precum i-ai determinat tu ca să fie. Altfel nu se poate, altfel nimic nu are sens. Lucrurile nu pot funcţiona altfel.

Scopul şi iubirea

Lasă o urmă pe Pământ cât timp trăieşti pe el, fie ea o vorbă bună, o haină oferită sau un milion de oameni pe care îi alini cu prezenţa ta. Lasă o mângâiere în sufletul cuiva ori o urmă de lumină acolo pe unde ai călătorit. Ea se vede din spaţiu şi te asigur că va rămâne vie şi după plecarea ta, la fel cum rămân copacii după fiecare toamnă. Iubeşte, întinde-ţi braţele împrejurul lumii precum o iubire de toamnă.

Contribuie la schimbare din proprie iniţiativă. Luptă cu armele dragostei în scop de pace, clădeşte o lume cum nu a mai fost vreodată aici. Fă toate acestea pentru copiii tăi! Dă bună ziua străinilor atunci când te plimbi prin sat. Cumpără un covrig nefericitului care doarme la metrou, dimineaţa în drumul tău. Preţuieşte oamenii ci nu lucrurile, chiar şi pe aceia care îţi spun că eşti ciudat, că eşti un impostor sau că eşti antihrist.

Oamenii se comportă astfel deoarece nu ştiu cine sunt, dar asta îi opreşte din a cunoaşte cine eşti tu. Aşadar, caută să iubeşti oamenii. Te asigur că nu există ceva mai bun de făcut în această lume.

Există o forţă impresionantă care ne leagă şi care ne iubeşte pe toţi aşa cum suntem. Ea nu ne iubeşte pentru faptele pe care le facem şi pentru ce deţinem, ci pentru ceea ce suntem. Nu îţi pot spune exact cum arată Ea pentru că nu am văzut-o, însă, am simţit-o şi am cunoscut felul în care iubeşte. Iubirea pe care am cunoscut-o are un singur îndemn pentru noi „faceţi şi voi la fel“.

Ascultă natura, transform-o într-o melodie, pune vântul pe hârtie.
Dansează prin furtuni.şi odihneşte-te la Soare, astfel vei deveni o inimă tare.
Alberto Bacoi

Lasă un răspuns