Cel mai neobişnuit cuplu din lume

Cel mai neobişnuit cuplu din lume

Cel mai neobişnuit cuplu din lume

Arin Andrews şi Katie Rain Hill sau cel mai neobişnuit cuplu din lume (vezi clipul video de jos), sunt doi adolescenţi care se iubesc, cel mai probabil mai mult decât o fac majoritatea cuplurilor obişnuite. Ei formează un cuplu normal, având o singură excepţie, una cel puţin uriaşă: Ambii sunt transgender, adică fiecare s-a născut având sex opus faţă de cel pe care l-a „dobândit“ mai târziu. Ceee? Ai auzit foarte bine, Arin s-a născut femeie şi Katie s-a născut bărbat.
Înainte de a îţi ieşi din fire, permite-mi să repet ce am scris iniţial. Am scris transgender! Nu transexual, nu bisexual şi nici nici homosexual!

În regulă, acum îţi acord o pauză de douăzeci de secunde cu scopul de a te elibera de disconfortul care te-a cuprins citind ultimele rânduri. Şi eu urmează să fac acelaşi lucru! Pentru aceasta am rugămintea să mă scuzi o clipă. Revin.

Ce dracu’ e în neregulă cu această lumeee ? ? ?

Am revenit. Mai eşti acolo? Off, ce uşurare! Aveam nevoie de aşa ceva! Acum că am eliminat frustrarea şi neputinţa, să începem, desigur, să GÂNDIM! Totuşi, nu înainte de a face câteva precizări: Articolul pe care îl citeşti nu este pro ori contra evenimentelor pe care le descrie! Eu nu mă aflu aici ca să încurajez ceva şi/sau să desconsider şi să judec alegerile altor persoane, nu îţi spun nici ce este corect ori ce este incorect să faci sau să fii, deoarece m-am convins de-a lungul vieţii de faptul că Dreptatea şi Normalitatea, aşa cum o înţelege umanitatea în prezent, nu este decât o viziune inferioară în faţa libertăţii şi a înţelepciunii cu care mişcă acest univers întreaga creaţie. Astfel, menţionând acestea, prefer ca nici tu să nu te grăbeşti să îmi spui ce este corect sau incorect sau să îmi afişezi citate din nu ştiu ce carte. Citeşte şi articolul 7 Moduri greşite prin care poţi să înţelegi Biblia

Prin urmare, te invit să iei la cunoştinţă un caz real, extrem de important, şi te asigur că până la sfârşitul articolului vom afla împreună lucruri pe care nu le-am cunoscut până acum. Dacă nu găseşti subiectul îndeajuns de interesant încât să îi aloci cinci minute din timpul tău, eşti liber să părăseşti pagina ori să te dezabonezi. Nu este absolut nicio supărare! Să începem:

Arin şi Katie, cei doi tineri transgender din Tusla, Oklahoma, nu au acelaşi sex şi nu au avut vreodată! Doar au făcut schimb de roluri! Ea, la vârsta de şapte ani (pe atunci fiind un băieţel pe nume Luke) le-a atras atenţia părinţilor săi cu faptul că trebuia să se nască fetiţă şi că nu va fi liniştit până nu se va schimba în ceea ce a venit aici ca să fie, iar altfel se va omorî. El, la vârsta de cinci ani (pe atunci fiind o fetiţă) a spus mamei ei acelaşi lucru. Şi aşa a fost!

Schimbarea, din punct de vedere fizic s-a produs cu ajutorul administrării în mod repetat a hormonului masculin, la ea şi cel feminin (estrogen) la el, plus câteva intervenţii chirurgicale. Însă nu el este aspectul pe care intenţionez să îl subliniez aici. În schimb, sunt interesat să aflu cât mai mult din ceea ce nu au înţeles aceşti copii ori ce anume nu înţelegem noi de la viaţă.

Nu vorbesc despre disfuncţiile sexuale, despre dorinţele sau perversiunile care deviază de la traseul originii de gen, ci vorbesc despre condiţia psihologică a unui copil de 3/5 ani, care, experimentând stări depresive vreme de câteva luni, declară că indiferent dacă părinţii lui îl îmbracă în haine de băiat, în spatele lor va rămâne tot o fetiţă!

Sunt absolut dezamăgit de oameni atunci când citesc la secţiunea „comentarii“, ale unor cazuri similare, postate pe internet, mesaje de genul „este diavolul în acel copil“. Oare de ce nu spui că este diavolul într-un copil diagnosticat cu sindromul down sau progerie, ori care se naşte fără un picior sau o mână? Este exact acelaşi lucru!

Directorul unei şcoli catolice din Vancouver a refuzat dreptul unui copil transgender de a îşi urma studiile acolo, pe motiv că nu-ţi poţi schimba identitatea sexuală deoarece Dumnezeu nu face greşeli. Această perspectivă extrem de limitată însă şi ruşinoasă, a directorului şcolii religioase, funcţionează în felul următor: Dacă tu consideri o greşeală faptul că o fetiţă de trei ani susţine că trebuia să se fi născut băiat şi invers, mai degrabă decât o provocare cu scop evolutiv, adresată umanităţii, în aceeaşi măsură ar fi bine să considerăm o greşeală din partea lui Dumnezeu, faptul că 1 din 68 de copii se nasc cu autism pe planetă, alţii se nasc muţi, surzi sau orbi, convingându-ne, astfel, că avem de-a face cu un Dumnezeu neputincios, când în realitate provocările vin chiar ca să se arate puterea Sa!

Potrivit de ştiut e faptul că energia nu are gen (sexualitate). Nu există suflet bărbat sau suflet femeie! Odată născut aici (în formă) sufletul se chinuie să accepte noua realitate pe care a venit să o exploreze, fiind nevoit desigur să se supună realităţii aşa cum se prezintă, evident neamintindu-şi că toate alegerile au fost făcute de el chiar înainte de a păşi în noua călătorie materială.

Decizia unui suflet de a nu accepta realitatea de care a devenit conştient poate degenera din slăbiciune şi confuzie, ori poate reprezenta o putere care se ridică peste capacitatea de înţelegere a minţii omeneşti, cea prin care sufletul respectiv aduce noi provocări evolutive umanităţii. Nimic nu se întâmplă la întâmplare, ci, toate vin aici cu un scop!

Repet, nu spun că sunt în armonie cu ceea ce se întâmplă ori că este ceva bun, nu vreau să înţelegi asta. Vreau doar să discut cu tine aceste cazuri! Eu nu am absolut nicio părere pentru sau împotriva celor care aleg să trăiască altfel! Ei deţin fără îndoială motive foarte bine întemeiate! Ci intenţionez să îţi aduc la cunoştinţă importanţa provocărilor cu care umanitatea se confruntă. Iar fiecare provocare vine la pachet cu o lecţie extrem de importantă de învăţat.

De pildă, Adolf Hitler a fost o provocare pentru această aşezare de oameni nicidecum o catastrofă! Totuşi omenirea a fost prea puţin pregătită pentru a înfrunta un obstacol de o asemenea anvergură; şi nu am să înţeleg niciodată de ce o planetă întreagă a considerat pentru un timp că, planul înaintat de Hitler, cel de a elimina o anumită categorie de oameni de pe faţa pâmântului, a fost bun, timp în care statele care au considerat că Germania a înnebunit pur şi simplu au privit cu indiferenţă acel masacrul, asemeni unui film artistic la televizor…

Cu toate astea, nici el nu e un subiect pe care doresc să îl dezvolt aici. Aşa că mă limitez cu explicaţiile şi te invit să urmăreşti Arin and Katie (video). Apoi te aştept cu o părere decentă pe Facebook. Nu am scris articolul cu scopul de a încuraja ceva, vreau numai să te fac conştient că aceste întâmplări sunt cât se poate de reale. Tu, iubeşte oamenii şi acceptă-i, apoi înţelege-le suferinţa! Şi nu uita, Citeşte peste tot!

„Dacă spui că iubeşti pe cineva, iubeşte-l aşa cum e, nu cum ţi-ai dori tu ca el să fie“.
Lev Tolstoi.

Lasă un răspuns