Amintiri şi vise dintr-o altă viaţă

Amintiri şi vise dintr-o altă viaţă

Amintiri şi vise dintr-o altă viaţă

Ţi-a trecut vreodată prin minte gândul că, vrei să dai uitării totul, să începi altă viaţă, să laşi în urmă amintirile, lacrimile şi cicatricile din suflet şi să începi o altă viaţă undeva departe, unde să nu te cunoască nimeni, unde să nu dai explicaţii niciodată nimănui?

Ţi-ai imaginat să te muţi într-un oraş ca Praga, Budapesta, Viena, Montreal, unde să trăieşti o viaţă liniştită cu seri romantice, petrecute în restaurante istorice, alături de noua persoană pe care ţi-ai închipuit că o vei întâlni acolo, cea alături de care ai hotărât să îţi îndeplineşti visele?

Ai dori să fii o persoană pentru care banii au încetat să mai reprezinte o problemă prioritară, una care serveşte micul dejun şi cina în oraş, care frecventează sălile de concerte sau cultură, cu care cei ce o întâlnesc doresc să intre în contact sau să îi devină prieteni?

Visezi la perioada sărbătorilor de iarnă, în care vrei să fii invitat la mai multe evenimente interesante în acelaşi timp, iar, la sfârşit să alegi să îţi petreci acele clipe minunate lângă cei mai buni prieteni, poate cincizeci sau o sută la număr, cu toate că în realitate nu ştii dacă ţi-a mai rămas măcar un prieten sincer alături la greu?

Dacă ţi-ai imaginat toate acestea nu te îngrijora… te afli încă pe drumul cel bun. Faptul că tânjeşti după o altă viaţă nu înseamnă că eşti incapabil să o accepţi pe cea reală, pe care o adulmeci ori care te sufocă în fiecare zi. Şi eu am făcut-o într-una din zilele acestea, şi o fac frecvent atunci când am nevoie de o pauză, ascultând melodia tânărului Jai Waetford Your Eyes la căşti, colindând străzile Bucureştiului cu aparatul foto la gât.

Nu găsesc nimic nepotrivit în a îţi dori să trăieşti altă viaţă sau a încerca să ţi-o construieşti pe cea actuală în aşa fel încât să iubeşti ce trăieşti. Şi totuşi ştergându-ţi suferinţa vei renunţa şi la momentele de bucurie şi nu vei mai avea putere să înaintezi. Energia de care ai nevoie, ţi-o extragi din amintiri în fiecare zi. De acolo vine puterea! În schimb într-o altă viaţă vei fi nevoit să începi totul de la zero. Şi de unde ştii că nu vei gândi exact acelaşi lucru şi cine îţi poate garanta că aceasta este prima viaţă pe care o trăieşti?

Astăzi sunt nevoit să traversez piaţa pe care o vizitam împreună cu tatăl meu în copilărie şi doresc să-ţi atrag atenţia cu ceva. Ei bine, eu nu sunt o persoană specială, în sensul pe care il dai tu cuvântului special. Tu, cel care îmi citeşti articolele de două saptămâni ori chiar de câteva luni încoace. Ci sunt un om la fel ca tine, care are probleme ca ale tale şi are neajunsuri ca ale tale. Totuşi, pot să spun că sunt dezgustat de ceea ce văd în jurul meu trecând pe aici.

Un morman de pepeni sparţi, nişte lăzi cu fructe stricate sunt împrăştiate pe trotuar lângă un stâlp jerpelit, plin cu afişe electorale decolorate de soare, vânt şi ploaie. Simt un miros înţepător venind din acea direcţie. La doi metrii pe partea opusă se află o farmacie, de ultimă generaţie, înăuntrul căreia vânzătoarea îi asigură pe clienţi că totul a fost igienizat.

La intrarea în farmacie cerşeşte o jumătate de Om, care arată asemeni unui animal flămând, extrem de bolnav sau de neîngrijit. Pare că a mâncat din cojile de pepene de pe marginea drumului. Lângă el, sunt şi două sticle de bere consumate şi eu mă îndrept către el cu 6 lei ca să şi-o poată cumpăra pe a treia. Omul nu are picioare iar mâinile îi sunt rănite. Se miră când primeşte banii, murmurând ceva.

O altă viaţă sau viaţa de apoi

Un pacient al spitalului de psihiatrie şi boli neurologice şi neurovasculare, Alexandru Obregia, se apropie şi îmi cere alţi 6 lei pentru ţigări, un nurofen ori pentru o folie de romparkin (un medicament specific bolii, cu efect de somnifer sau sedativ, din câte îmi amintesc).

O bătrână oarbă se târâie pe asfalt cântând ceva ce nu înţelege nimeni. Lângă farmacie mai este şi o instituţie bancară. Un bărbat aranjat iese dinăuntru, ţinând un teanc cu bancnote de 200 de lei în mână, pe care l-a legat cu elastic. Mă uit la mine, eu am decât 24 de lei. Rectific, acum mi-au mai rămas doar 12 lei.

O florăreasă nervoasă a ieşit să stropească florile, însă florile ei miros incredibil de urât, parcă ar fi putrezite şi sunt totuşi înflorite. Alături de florărie văd o casă de schimb valutar, apoi lângă ea este un casino ieftin. În faţa casinoului zace un bărbat îmbrăcat în haine scumpe, care doarme într-o baltă de vomă. Apoi, trec două salvări smurd şi sunt nevoit să îmi pun mâinile la urechi pentru a douăzecea oară cred, pe ziua de azi. Stai, mai trece o maşină, pe aceasta din urmă scrie votaţi psd şi cântă o melodie populară, care se aude extrem de prost.

Mă opreşte un domn care mă întreabă dacă doresc să cumpăr telefoane ieftine sau parfumuri. Scap abia când intru într-un magazin. Însă ce să fac în magazin cu doar doisprezece lei în buzunar?

Ies din magazin şi pornesc spre poştă. Încă nu am scăpat de tipul care încearcă să îmi vândă telefoane ieftine şi parfumuri. Intru într-o librărie să cumpăr un plic, apoi ajung la poştă. Afară e înăbuşitor de cald şi persistă un miros îngrozitor peste tot în orice direcţie m-aş îndrepta. Îmi cumpăr o băutură răcoritoare şi completez adresa de livrare pe plic. Trimit un exemplar de carte unui cititor minunat.

Aştept la rând circa patruzeci de minute, când îmi vine rândul angajata de la ghişeu se uită încruntat şi închide pentru pauza de masă. La celelalte ghişee nu se primesc colete. Patru bătrâni au început deja să se certe. Ies afară, stau o oră, apoi mă pun la coadă iar. Ajung la ghişeu, predau coletul şi rămân uimit, taxele s-au ridicat la 14 lei. Renunţ să predau coletul, mă întorc acasă ca să iau bani îndeajuns la mine şi revin…

Emoţii trăite într-o altă viaţă

Nu am cum să mai trăiesc aici în felul acesta! Oare în altă parte, într-o altă viaţă mă aşteaptă altă viaţă? Sunt plictisit, transpirat, îngândurat şi descurajat, iar mergând pe drum încep să simt şi să îmi amintesc.

Îmi amintesc de mine atunci când eram copil, cum m-am rugat de tata vreme de patru ore ca să mă ia cu el la piaţă; vorbesc de aceeaşi piaţă pe care am descris-o acum. Îmi amintesc entuziasmul sau bucuria pe care am simţit-o când mi-a dat acordul să mă îmbrac ca să îl însoţesc.

În piaţă vizitam toate tarabele ca să întâmpin toţi oamenii, chiar dacă nu-i cunoşteam. Iubeam oamenii, casele şi blocurile, străzile, maşinile! Îmi sărea inima din piept de bucurie când cineva mă oprea ca să mă întrebe câţi ani am ori ce vreau să mă fac când o să fiu mare. Râdeam şi alergam până ajungeam acasă. În următoarea zi mă rugam de tata patru ore ca să fac acelaşi lucru, deci să merg pe acelaşi drum, prin aceeaşi piaţă, unde mă aşteptau aceiaşi oameni pe care îi întâmpinam cu acelaşi Entuziasm, adulmecând însă cu întreaga fiinţă viaţa pe care eram pregătit să o explorez.

„Treci prin viaţă cu sclipire în ochi, cu zâmbetul pe faţă şi cu un scop măreţ în inimă“.
William James

Lasă un răspuns