Liniştea din interior şi conflictele

Liniştea din interior şi conflictele

Liniştea din interior şi conflictele

Ieri am scris un articol despre liniştea din interior, cea în căutarea căreia se află toţi oamenii. Sunt convins că  ţi-am stârnit curiozitatea aşa că nu vreau să mă mai lungesc cu introducerea. Şi voi începe cu mine, omul care în urmă cu trei ani a găsit liniştea de care a avut nevoie.

Astăzi liniştea e aici cu mine, este mereu lângă mine fiindcă eu sunt liniştea de care am avut nevoie. Şi tu eşti liniştea de care ai nevoie dar nu cunoşti acest lucru despre tine. De aceea ar fi bine să începi să te descoperi.

Tu nu ai nevoie să capeţi puterea pentru a face minuni ca să schimbi ceva în viaţa ta, iar astfel să trăieşti bine. Eşti nevoit să devii conştient că le-ai făcut deja şi aşa se va întâmpla. Liniştea, la fel ca celelalte stări, nu trebuie căutată sau cu greu dobândită, ci reamintită.

Atunci când erai copil erai liniştit, bucuros şi plin de energie, iar entuziasmul pe care îl împrăştiai în jur umplea camera în care intrai. Tu nu aveai nevoie de un motiv ca să te bucuri sau să fii liniştit, pur şi simplu o făceai. Pe atunci nu aveai nevoie să ţi se întâmple ceva special şi nu aşteptai nimic de la viaţă, pentru că tu erai viaţa. Erai liniştit chiar şi când alergai printre copii pe holurile şcolii sau când traversai o intersecţie aglomerată infernală. Zburdai ca un nebun peste tot, ţipai şi transpirai cât puteai, însă erai liniştit.

Astăzi abia te mai ridici de pe canapea, din faţa laptopului sau a televizorului, de mai puţin de zece ori pe zi în unele zile, dar eşti din ce în ce mai departe de linişte. Ai tras jaluzelele, ai bătut geamurile în cuie sau ţi-ai pus geamuri de termopan în zadar. Nu poţi simţi liniştea iar sufletul tău se sufocă din ce în ce. Ai obţinut confortul după care mintea îmbolnăvită ţi-a şoptit că tânjeşti, însă ai fost un prost, ţi-ai lăsat sufletul fără aer.

Omul nu are un suflet, omul este sufletul care a primit un trup. Şi totuşi trupul tău acum moare, iar sufletul tău posomorât este adevăratul tu. Tu nu eşti corpul despre care ai auzit vag că s-ar putea să deţină un suflet. Eşti un suflet care a crezut întreaga viaţă că e un corp. Dar corpul tău începe să se stingă şi nu a mai rămas nimic acum aici pentru tine.

Te aud vorbind de unul singur, judecându-te că ţi-a plăcut băutura, dar acum nu mai poţi nici să mănânci, ba te hrăneşti cu o substanţă din nu ştiu ce rahat de perfuzie. Tragi semnale de alarmă pentru tinerii care umblă să ajungă unde te afli tu acum dar nu le aude nimeni. Nu te ia în serios nimeni şi nimeni nu va da crezare unui beţiv, aşa cum îţi spui tu zilnic.

Nu găsesc nimic rău în faptul că ai băut întreaga viaţă, atâta vreme cât nu ai rănit pe cineva prin alegerea ta. Bea în continuare dacă mai poţi, însă nu mai poţi. Ciroza nu e o poveste dintr-un nou articol citit pe internet.

Ţi-ai bătut joc de corpul tău şi spui că ceva te-a neliniştit întreaga viaţa. Era liniştea care te chema acasă, dar unde ai refuzat de fiecare dată să te întorci.

Cheamă-ţi prietenii alături şi fă o masă mare pentru că mai ai doar câteva zile. Dar nu mai ai pe cine să chemi. Copiii te-au lăsat din cauză că ţi-a plăcut băutura, te-au urât întreaga viaţă pentru asta. Ba încă te mai judecă cu fiecare gând, cu toate că au ajuns la fel ca tine iar copiii lor vor ajunge şi mai rău.

Ţi-ai amintit de nevasta ta, frumoasa, de vremea când era îndrăgostită de tine. Cât te-a mai înjurat şi drăcuit, apoi te-a lăsat fără nimic, însă, te-a iubit. Asta ai făcut din dragostea ce ţi-a purtat-o încă de când era doar o copilă. Ai realizat din vremea tinereţii că iubirea te poate urca pe cea mai înaltă culme, însă totodată te poate dezechilibra şi poţi cădea într-o prăpastie fără fund de pe cea mai înaltă stâncă, toate acestea într-o secundă.

Ce faci cu banii de pe casă când mai ai câteva zile şi nu vei mai avea nicio zi? Opreşte-te dacă mai poţi, dar nu mai poţi, e prea târziu. Eu m-am oprit!

Eu simt ceea ce tu nu ai simţit niciodată şi adulmec cu întreaga fiinţă fiecare clipă. Ridică-te de pe canapea şi începe să trăieşti şi să crezi în tine! Orice vis ai fi avut şi ce dorinţe, pot fi împlinite pur şi simplu. Pe majoritatea le-ai trăit deja, doar că atunci când le-ai trăit mintea ta era în altă parte. Apoi, când te duceai în partea în care te îndemna mintea să te duci, ea se ascundea în cealaltă şi tot aşa. Erai însetat de liniştea din interior. Spune-mi povestea ta dacă simţi şi poţi pe Facebook.

Liniştea din interior, moment de glorie

Transformă liniştea din interior într-un moment de glorie, preţuieşte fiecare clipă. Simte ceea ce priveşti, ca să vezi tot ce simţi. Ceea ce vei simţi, aia vei vedea. Dacă te vei simţi frustrat şi mâniat sau răpus de regret, vei vedea doar negru. Dacă vei iubi, dacă vei ierta şi te vei ierta, îţi vei colora lumea.

Abia m-am întors de la o plimbare în jurul lacului cu bicicleta, împreună cu a mea mamă şi îţi jur că am avut o dimineaţă minunată şi unică aşa cum mi-am imaginat. Ştii când i-am promis mamei că o voi scoate la o astfel de plimbare? În ziua când am împlinit cinci ani. Şi abia am început.

Sper că ai reuşit să extragi câteva învăţături din mesajul meu. Am certitudinea că nu te vei lăsa descurajat de situaţia ta, chiar dacă unora le-am scos-o la iveală. Din nefericire, un număr extrem de mare de oameni trăiesc experienţe asemănătoare indiferent de vârstă.

Închiriază o bicicletă gratuit şi plimbă-te cu ea prin oraş. Nu ai nevoie de garanţia că te vei simţi bine dacă te vei plimba, garanţia ucide bucuria. Nu te vei simţi bine atâta vreme cât îţi vei dori să te simţi astfel, pentru că atunci când îţi doreşti să te simţi într-un fel anume şi nu poţi, accentuezi credinţa care îţi dictează opusul. Iar cu cât îţi vei dori mai tare te vei întrista şi mai tare. Există totuşi o soluţie, let it go!

Citeşte mai multe articole asemănătoare pe Blog.

„Nu poţi accepta să te târăşti, când simţi chemarea înălţimii!“
Helen Keller

Lasă un răspuns