Poveşti din trecut care au încetat să mai doară

Poveşti din trecut care au încetat să mai doară

Poveşti din trecut care au încetat să mai doară

De curând mi-am amintit câteva poveşti din trecut, întâmplări din viaţa mea despre care am devenit conştient că m-au adus cu certitudine aici unde mă aflu astăzi. Din acest motiv am numit articolul poveşti din trecut, acele amintiri care au încetat să mai doară.

Pe parcursul celor câţiva ani de studiu în domeniul dezvoltării personale şi spirituale am observat un amănunt pe care nu îl pot trece cu vederea. Articolele în care am povestit întâmplări din viaţa mea au obţinut mai multe accesări decât acele articole bune, în care dezvoltam şi alte subiecte, cu toate că în majoritatea articolelor am abordat subiecte cel puţin interesante. Aceasta m-a determinat să înţeleg faptul că oamenii au nevoie de ghizi de la care să se inspire. Şi oricât de multă teorie le-ar intra în cap, oricâte informaţii de calitate ar consuma, nu este de ajuns pentru ei iar ceva lipseşte.

Exemple sunt peste tot şi totuşi nu toţi oamenii le observă pe toate. Cele mai clare sunt poveştile explicate în mod cât mai amănunţit, acelea în care fiecare detaliu care dă contur imaginii pe care ţi-ai creat-o în minte îţi zdruncină fiecare încheietură.

Astăzi vei cunoaşte o experienţă din categoria poveşti din trecut sau poveşti adevărate, care sunt convins că te va convinge să pui lucrurile cu adevărat importante pe primul loc în viaţa ta. Notează pe un carneţel câte lecţii ai învăţat citind aceste câteva rânduri. Îţi mulţumesc că mă urmăreşti pe Instagram sau pe Facebook.

Îţi mai aminteşti clipul de scurt metraj pe nume Lion seul, Hippo and Dog? Dacă nu, vizionează-l aici. Eu nu l-am putut urmări o perioadă de zece ani. Astăzi îl pot viziona, tristeţea a trecut.

Prin primăvara anului 2005, într-o zi obişnuită şi pe neaşteptate, am primit cea mai importantă vizită din viaţa mea. Tatăl meu venise la Bucureşti ca să mă vadă. Cu doi ani în urmă se stabilise la ţară, alături de părinţii săi, din pricina bolii care i-a amărât existenţa.

Şi-a cerut iertare pe motiv că nu îmi poate oferi mai mult şi a plâns, ştiind că sunt un băiat bun şi priceput dar pe care din nefericire nu are cine să îl susţină şi să îl îndrume. Pe atunci nu aveam nici măcar o mamă, de ea ştiam foarte puţin şi o vedeam o dată pe an timp de zece de minute.

M-a rugat să îl îmbrăţişez şi mi-a spus că mă iubeşte. Nu îl învinuiam pentru situaţia mea, dar nici nu am sărit pe el ca să îl iau în braţe. Eram rezervat în tot ce făceam, ceva mă împiedica să îmi las sentimentele la vedere. Fusesem rănit încă din copilărie. M-am ferit să îl îmbrăţişez fiindcă era murdar deoarece trăia la ţară. Am făcut-o până la urmă. Îmi era totuşi milă de el însă uram sentimentul, mă durea prea tare. Aşadar am ales să fug de tot ceea ce îmi stârnea disconfort. Asta am făcut jumătate din viaţă. Şi tu o faci de când te ştii.

Vizita lui nu a durat mai mult de cinsprezece minute. În tot acest timp m-am jucat la calculator, aşteptând să plece ca să pot să ies afară, în faţa blocului. Înainte de a ieşi pe uşă, cu vocea slăbită, mi-a zis:

„Albert, mai ţii tu minte desenul ăla de scurt metraj pe nume Lion seul, pe care mi l-ai arătat pe internet? Este un copil la ţară care îl ascultă de fiecare dată. Atunci când îl ascultă îmi amintesc de tine şi îmi vine să plâng. O să realizezi lucruri măreţe mai târziu, însă eu nu voi mai fi lângă tine ca să te pot susţine“, şi a plecat. Am plâns şi eu însă fără să mă vadă cineva, apoi m-am întâlnit cu prietenii şi am început să beau cu ei ca să uit de tristeţea care avea să mă zguduie puternic în următorii ani.

Câteva luni mai târziu tata murea într-un accident de maşină şi întreaga durere de care scăpase mi-a rămas mie. Ultima vizită a fost şi ultima dată când l-am văzut ori auzit. Am trecut cu greu peste eveniment şi am vrut să mor şi eu, deoarece viaţa mi-a dovedit că nu avea niciun plan pentru mine. De fapt am şi încercat dar nu am reuşit. Cu toate acestea sunt fericit, astăzi pot să mă uit la acel videoclip, pot vorbi despre orice şi pot iubi pe oricine.

Citeşte mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Poveşti din trecut, amintiri preţuite şi înţelese

Nu permite clipelor cu adevărat importante să treacă pe lângă tine fără să le preţuieşti. Dacă o faci fără să îţi dai seama, nu lăsa regretele să te doboare. Regretele nu îi pot aduce pe cei dragi înapoi. Nicio clipă pe care nu o trăieşti la timp nu o vei mai trăi niciodată. Aceasta, deoarece, clipe te vor întâmpina cu miile pe parcursul vieţii. Fiecare moment este diferit şi toate îţi transmit mesajul preţuieşte prezentul. Apoi fiecare moment din prezent se va transforma la un moment dat în poveşti din trecut.

Preţuieşte-ţi nevasta mai degrabă decât imaginea, posesiile ori abdomenul şi permite iubirii pe care i-o porţi să se manifeste prin gânduri, prin vorbe şi nu în ultimul rând prin fapte.

Apreciază-ţi părinţii aşa cum sunt atâta vreme cât îi ai aproape şi renunţă la petrecerile de doi lei, organizate în localuri de lux de compania la care lucrezi, la sfârşit de an. Vizitează-ţi părinţii sau bunicii în preajma Crăciunului, ei sunt adevăratele comori.

Urcă-te în tren şi mergi să revezi locurile unde ai copilărit ca să recunoşti până unde ai ajuns. Cea mai mare minciună a oamenilor e că nu au timp. Dă-ţi demisia de la job dacă împrejurările nu îţi permit să petreci cel puţin trei ore pe zi cu familia ta. Fiindcă dacă ţi-aş spune că nu îi vei mai vedea pe cei dragi niciodată dacă nu vei merge ca să îi vizitezi chiar acum, ţi-ai da demisia de o sută de ori pe zi.

Nu îţi fie ruşine cu tine, nu renunţa la tine nici nu te teme de eşec. Crezi că sensibilitatea, cunoştinţele şi chiar banii, vor veni în urma statului la televizor ori la piscină? Ele vin în urma experimentării şi asimilării.

„Există lucruri despre care ştim că sunt imposibil de realizat,
până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează“.
Albert Einstein

7 gânduri pentru “Poveşti din trecut care au încetat să mai doară

Lasă un răspuns