Disfuncţia societăţii, întrebări devastatoare

Disfuncţia societăţii, întrebări devastatoare

Disfuncţia societăţii, întrebări devastatoare

Disfuncţia societăţii poate fi identificată prin întrebarea, de ce într-o societate modernă oamenii continuă să fie răutăcioşi unii cu alţii, convinşi că Soluţia instaurării păcii constă în persecutarea unora şi menajarea altora? E clar, lumea nu îţi poate dărui ceea ce nu primeşte de la tine, scria Friedrich von Schiller.

Orice regim care a încercat să aducă pacea ucigând, a provocat război pe planetă, şi a încurajat primitivismul! Pacea sau starea de bine pentru toţi nu vine în felul acesta, nu este posibil, aşa ceva nu se va întâmpla. Oare ar fi bine să sacrificăm încă o generaţie ori o întreagă civilizaţie, pentru a ne convinge de ceva ce este atât de evident? Soluţia în această privinţă e de fapt opusul condamnării. Cu toate acestea, însă, societatea modernă aleargă să o înăbuşe cu orice preţ. Care sunt intenţiile reale ale acestei construcţii?

De ce impun unii oameni celorlalţi oameni cum să trăiască, ce valori să urmeze, dacă toţi cei care le-au urmat înainte au îmbrăţişat cu certitudine eşecul?

De ce liderii sistemului actual pretind că au găsit înţelepciunea când, în realitate, nimeni nu o deţine pe deplin? E cel puţin Descurajator dacă ne amintim cum unii dintre oamenii care au trăit în urmă cu două mii de ani, aici, pe Pământ, erau mai evoluaţi, avansaţi în gândire decât majoritatea celor care trăiesc astăzi adunaţi la un loc!

De ce îndeamnă unii masele să aştepte ajutorul de la un zeu inventat dar să plătească pe o anumită categorie de oamenii în acest scop, când sarcina noastră este să ne ajutăm între noi, iar noi ne ignorăm?

De ce aceia care învaţă lumea despre dragoste, sunt cei care au ucis cel mai mult?

De ce oamenii bogaţi care s-au îngrijit de trupurile lor mor, răpuşi de diferite boli, imediat ce depăşesc vârsta a doua? Oare, pentru că au permis unui sistem nefinisat al sănătăţii să săvârşească experimente pe trupurile lor, vrând să apuce tot ce e cel mai bun din tot ceea ce ni se oferă?

De ce ne mor copiii vaccinaţi la vârste premature, iar cei neglijaţi apucă bătrâneţea? Poate pentru faptul că ai lor părinţi au fost minţiţi de către oamenii care le-au promis viaţa, cu toate că trăiau deja?

De ce oamenii care nu au nimic de spus se înghesuie ca să se afirme, însă aceia înţelepţi aleg să îşi trăiască vieţile în tăcere, ca şi cum nu ar fi trăit vreodată aici?

De ce ne-am transformat într-o planetă cu oameni care s-au numit creştini şi, în alte feluri, dar care în realitate au devenit judecători, cu toate că Învăţătorul lor promova iertarea, libertatea şi înţelepciunea?

De ce apără oamenii un sistem care îi nedreptăţeşte, îi subjugă, face Abuz de putere înaintea oricui, indiferent de statut? Sistemul care se hrăneşte cu oameni este susţinut de oameni; unii se feresc de el, alţii se sacrifică ca să îl mulţumească, în loc să renunţe la el pur şi simplu.

Cine ar putea să creadă că prin crimă va reduce rata criminalităţii? Acest tip de a susţine dreptatea poate doar să înrăutăţească situaţia şi să clădească o lume de criminali, de la cel mai mic până la cel mai mare. Oare de ce lumea arată astăzi astfel?

V-am scris acestea ca să păstraţi o fărâmă de Adevăr în inimile voastre atunci când nu va mai fi alături de voi cineva care să vi le spună. În ceea ce mă priveşte, iubesc oamenii inteligenţi, care, aleg să gândească pentru ei şi apoi îi îndrumă şi pe ceilalţi. Ei sunt oameni de aur, sunt onorat să fiu în preajma lor!

Iubesc oamenii puternici, care rămân fermi în faţa minciunii ori a urâciunii, care se împotrivesc manipulării sub orice formă le-a fost ea prezentată. Iubesc adevărul şi pe toţi cei care se angajează în căutarea libertăţii!

Iubesc oamenii curajoşi, care ies în faţă aşa cum sunt sau aşa cum simt. Iubesc oamenii care adoră viaţa din perspectiva minunăţiei ei şi îi tolerez pe aceia care o iubesc prin burţile lor, prin minţile adormite şi prin organul sexual. Citeşte şi articolul Educaţie sexuală pentru toate vârstele.

Îi iubesc pe copiii care mă întreabă cum ar trebui să reacţioneze atunci când părinţii lor nu gândesc nici măcar cât un copil. Îi iubesc pe cei care citesc, care observă viaţa aşa cum e, nu cum le-au spus alţii că ar putea să fie. Există astfel de oameni, tot ce ţi-a mai rămas de făcut este să îi descoperi.

Iubesc oamenii trecuţi de pragul vârstei de cincizeci de ani, care au fost formaţi de cu totul alt regim şi sistem de percepţie dar care îşi pun întrebări cu privire la valorile pe care societatea le urmează şi le promovează, vă admir. Eu nu aş fi putut să fac ce aţi reuşit să faceţi voi.

Iubesc oamenii care atunci când nu sunt de acord cu o idee, o lasă de-o parte şi mă apreciază pentru ceea ce văd bun la mine. Îi iubesc chiar şi pe aceia care mă urăsc, fiindcă dacă nici eu nu i-aş iubi nu îi va iubi nimeni.

Adevărul este unul singur, acela că în realitate voi sunteţi puterea. Dragostea de oameni, de natură şi de orice fiinţă reprezintă forţa care rămâne în veac. Şi tot ceea ce urăşte, distruge şi separă, este timpuriu. Cu respect şi admiraţie te îndemn să alegi viaţa şi să renunţi la răul care se hrăneşte din ea.

Nu am scris acest articol din pricina nemulţumirilor mele, l-am scris pentru că sunt mulţi cei care au nevoie de încurajare. Din spatele geamurilor fumurii nu se vede suferinţa. Ca ceea ce e bun să vină, ceea ce e mai puţin bun trebuie îndepărtat.

Cineva îmi spunea că dacă încerci să schimbi lumea în bine vei fi considerat nebun. Eu îţi spun că nebun eşti atunci când stai cu mâinile în sân şi te doare în fund de lume. Simte liber!

Dacă unul singur din şapte miliarde suferă, este neîndreptăţit ori nu este înţeles, acea societate trebuie . cadă. Trebuie să cadă deoarece ea nu lucrează pentru tot poporul ei, numai pentru şase miliarde nouă sute. nouăzeci şi nouă de milioane, nouă sute nouăzeci şi nouă de mii, nouă sute nouăzeci şi nouă de oameni.
Alberto Bacoi.

Un gând pentru “Disfuncţia societăţii, întrebări devastatoare

  1. Gabriela

    Iubirea pentru oameni m-a ajutat sa-i pot asculta si intelege . De multe ori stau de vorba cu persoane ce nu le cunosc si au o deschidere fantastica pentru a-mi povesti viata personala. Oamenii simt si te percep asa cum esti daca si tu esti deschis ….sunt usor de ranit ….si am fist ranita grav ….dar m-am ridicat mai puternica de fiecare data iar Dumnezeu mi-a aratat calea cand m-a vazut ratacita . Primesti ajutor doar daca stii sa ceri .Cu drag pentru voi ,Gabriela.

Lasă un răspuns