Amintiri din copilărie

Amintiri din copilărie

Amintiri din copilărie

Încă din copilărie am fost învăţat să aştept confirmarea de la oamenii cu statut ridicat în societate că sunt talentat, că sunt în stare, că sunt valoros, că sunt special şi că am un viitor strălucit în faţă. Dar oricât de bine aş fi pictat, oricât de bun aş fi fost la învăţătură, acest lucru nu s-a întâmplat. Nici ţie nu ţi se va întâmpla. Niciodată nu vei impresiona pe cineva şi nimeni nu îţi va sări în ajutor ca să te susţină. Atâta vreme cât nu va câştiga ceva de pe urma ta nu te va ajuta. Ele sunt amintiri din copilărie.

Când observi că ceva e în neregulă cu lumea devino conştient că ai două variante. Ori alegi să acţionezi ca să o îmbunătăţeşti ori o poţi privi, stând cu mâinile în sân, pur şi simplu.

Vei avea şi momente când vei crede că slăbiciunile tale sunt de fapt calităţi. Atunci să cunoşti că în viaţa ta stăpâneşte frica, ea te îndeamnă să te tot ascunzi de ceva. Orice moment de conştientizare pe care îl ai te face şi să reacţionezi. Reacţia diferă în funcţie de situaţie. Un lucru este cert, toate alegerile inspirate de dragoste trebuie urmate, dar totul depinde de noi.

Peste 97% dintre copiii de astăzi aşteaptă ca cineva să apară în vieţile lor ca vieţile lor să se schimbe. Nimeni nu îți va transforma viaţa dacă tu nu te hotărăşti să faci ceva pentru tine. Nu este necesar ca Mihai Petre să îţi spună că eşti bun ca în felul acesta să te convingi că eşti. Tu eşti bun şi fără să te remarce Teo Trandafir și să fii invitat la vreo emisiune televizată.

Multă vreme părinţii m-au convins că sunt un copil special, iar toţi prietenii de familie îi îndrumau pe ai mei să mă ducă la emisiunea Surprize surprize. Însă când au văzut că nu sunt băgaţi în seamă în lumea televizorului au fost dezamăgiţi şi s-au retras. Întrebarea este dacă aş fi fost invitat la Surprize surprize s-ar fi întâmplat ce, aş fi fost cum, m-aş fi dus unde?

Ai observat că majoritatea persoanelor care apar la televizor sunt lipsite de orice formă de talent? Cântăreţi ca Miley Cyrus şi mulţi alţii, de exemplu, sunt doar o afacere. Nu ei compun melodiile, nu ei scriu versurile, nici vestimentaţia nu este aleasă de ei. Ei doar apar acolo unde sunt trimişi ca să apară și vorbesc ceea ce li se spune să vorbească.

Amintiri din copilărie şi eşecul

Nu toţi copiii vor ajunge fotbalişti, nu este nevoie de atâţia și nu are niciun sens să îţi încurajezi copilul să urmeze această cale. Ele vor rămâne amintiri din copilărie şi îi vor produce o dezamăgire de proporţii.

Pe când aveam opt ani eu şi alţi cincizeci de prieteni, plus câţiva colegi de clasă, ne-am înscris la un club de fotbal. Poţi să crezi una ca asta? 50 de înşi înseamnă patru echipe de fotbal şi câteva rezerve. Câţi dintre noi crezi că am ajuns astăzi fotbalişti? Îţi spun eu câți, niciunul. Nici cei pe care i-am cunoscut la celelalte cluburi de fotbal la care am fost înscris nu au ajuns fotbalişti. În total o mie de copii au fost dezamăgiţi.

Sunt sigur că fiecare dintre noi avem cel puţin un prieten care a fost dezamăgit din acest motiv şi a cunoscut alte sute de copii care au fost dezamăgiţi din pricina faptului că nu au ajuns fotbalişti. Ţi-am povestit acestea ca să te ajut să depăşeşti mai uşor dezamăgirile acumulate de-a lungul vieţii în inima ta.

Dacă simţi să faci ceva pur şi simplu fă-o, pentru tine o faci. Cântă familiei în casă sau colegilor de la serviciu. Cântă atunci când faci duş, dansează în dormitor, desenează pe pereţi apoi fotografiază-ţi lucrările. Postează poveştile tale de viaţă aici, eu sunt curios să le citesc. Fii stăpânul tău şi recapătă-ţi încrederea în tine!

Amintiri din copilărie şi iluziile

Nu ai nevoie de un certificat emis de autorităţi ca să iubeşti, iubeşte pur şi simplu. Iubeşte pe cine vrei, atunci când vrei şi aşa cum vrei. Nu ai nevoie ca o televiziune să îţi remarce copilul şi astfel să îl apreciezi, ci susţine-l în tot ce va dori să facă, tot timpul. Dacă şi tu simţi la fel, hai pe Facebook!

La început, atunci când mi-am publicat prima carte, nu m-a băgat nimeni seamă, nici măcar familia nu m-a susţinut în călătoria mea. Când postam un text pe internet, indiferent cât de bun ar fi fost, cu toţii îl ignorau. Până la urmă am întrebat o persoană la întâmplare zicându-i. Salut, cum ţi se pare mesajul pe care l-ai citit?

Mi-a spus că mesajul este foarte bun, că am transmis prin intermediul lui o lecţie de viaţă. Însă în acelaşi timp nu mă poate susţine pentru că eu nu sunt cunoscut, puţini ştiu de mine. Oamenii nu m-au văzut la televizor sau în ziare. Acum te-ai convins de unde pleacă totul?

Când iei decizia să faci ceva bun, majoritatea oamenilor se unesc împotriva ta. Unii au fost formaţi să creadă că lumea nu funcţionează astfel, alţii devin invidioşi pe curajul tău. Câţiva se bucură, iar cei mai puţini dintre ei îţi urmează exemplul.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Tu eşti cel de care depinde succesul tău, bucuria și plăcerea pe care o găsesc oamenii la tine.
Alberto Bacoi

3 gânduri pentru “Amintiri din copilărie

  1. Jorjette

    De cele mai multe ori se intampla sa fim ignorati pentru ca nu suntem cunoscuti, dar si aceasta ignoranta este buna pentru noi pentru ca este o alta lectie, una care ne facem sa fim puternici si sa ne dorim poate mai mult. Cu cat ne dorim mai mult ceva, cu atat acel ceva este mai aproape de noi.

    Ceea ce am invatat este ca nu am nevoie de confirmarea nimanui, ci doar de incredere in mine si in ceea ce vreau sa fac cu adevarat.

Lasă un răspuns