Să nu impui copilului tău!

Să nu impui copilului tău!

Să nu impui copilului tău!

De ce să nu impui copilului tău, care sunt consecinţele întemniţării sufletului său ori efectele care îi vor decide viaţa? El este un articol scris la cerere. Mulţumesc pentru sugestiile pe care mi le-aţi trimis pe Facebook.

Învaţă-ţi copilul să trăiască liber şi creativ, demonstrează-i prin fapte, comportament şi soluţii în gândire, faptul că viaţa este mai mult decât un miracol, este fericire prin natura ei. Viaţa este mai degrabă un joc al fericirii iar cu toţii ne aflăm acum aici ca să ne jucăm cu viaţa. Astăzi vei afla de ce să nu impui copilului tău!

Învaţă-ţi copilul că, toţi cei care încearcă să îi impună să fie aşa cum e lumea, sunt mai mici decât el. Aceştia au de străbătut o cale extrem de lungă ca să ajungă la Eliberarea pe care viaţa le-a pus-o la dispoziţie. Cea pe care nu o cunosc şi nu o pot atinge. Viaţa nu e o închisoare! Este un teren de joacă. E un supermarket în care ţi s-au pus la dispoziţie uneltele cu ajutorul cărora să creezi cea mai fabuloasă experienţă a ta.

În primul rând nu există legea atracţiei, există Legea creaţiei! Eşti o fiinţă creatoare, nu un magnet care atrage bani, maşini ori femei, din cosmos sau cu ajutorul căruia să devii al doilea Mark Zuckerberg peste noapte, prin puterea minţii. În cosmos nu există aşa ceva, de unde tot încearcă unii să te convingă că le atragi?

Ţi s-au dat unelte prin care să îţi poţi modela viaţa, credinţa în capacităţile tale şi încrederea în conexiunea cu Universul care te-a creat, te vor determina să faci minuni. Eu am făcut, ele se pot vedea din cosmos.

Uneltele prin care creezi realitatea care a fost scrisă sunt: spiritul creativităţii, ambiţia, intuiţia, discernământul, emoţia, pasiunea, iubirea pentru creaţie, credinţa şi nevoia de asimilare a adevărului, de care te-ai separat prin naşterea ta aici. Cu ajutorul lor îţi poţi modela viaţa în mod inconştient sau în mod conştient controlat.

1). Să nu impui copilului tău să meargă la facultate sau să obţină Cele mai bune rezultate! Îndrumă-l să o facă numai atunci când alege el singur asta. Una sau zece pregătiri avansate şi, în domenii diferite, nu te învaţă să lucrezi pentru tine ci te învaţă să lucrezi pentru alţii ca să supravieţuieşti; atunci când sistemul lor se schimbă ori pur şi simplu nu vor mai avea nevoie de serviciile tale, tu încetezi să mai exişti. Ba, de fapt tu nu ai existat niciodată, tu ai făcut eforturi imense ca uriaşii celor mai mari companii să existe.

Cea mai mare minciună a societăţii e faptul că implementează generaţiei actuale în conştientul inferior, gândul că cel mai uşor de influenţat dintre oameni, deci, cea mai perfectă clonă, cel care se opune sistemului cel mai puţin ori deloc, e cel demn de admiraţie şi de apreciat dintre oameni.

Se presupune că el ar fi un exemplu pentru ceilalţi. Astfel din acest motiv este premiat periodic de stat sau de companiile private. Cu modestie îţi spun că ea nu este o soluţie pentru a câştiga viaţa ci resemnarea prin care îţi îndemni copilul să renunţe la ea.

Să nu impui copilului tău!

2). Nu introduce în programul de formare al copilului sistemul pe care eu îl numesc o educaţie aplicată, fiindcă ce va încerca să facă din clipa în care îi vei limita acţiunile, deci atunci când se va simţi controlat, va fi să îţi demonstreze că este liber prin natura lui, chiar şi dacă va fi nevoit să o facă pe ascuns un timp.

Eu, provin dintr-un mediu în care s-a procedat în acelaşi fel; azi, un procent de 90% din cercul meu de prieteni (inclusiv eu) ne-am irosit jumătate din viaţă încercând să demonstrăm părinţilor noştri, mediului sau sistemului de învăţământ, că nu ni se poate impune ori că stă în Natura noastră ca să fim liberi. Dacă nu eram nevoiţi să procedam astfel, în tot acest timp ne puteam Bucura de viaţă. Totuşi dacă nu cunoşteam închisoarea nu am fi putut aprecia preţul libertăţii.

Majoritatea celor despre care ţi-am vorbit au fost distruşi în acest mod, unii s-au stins pe calea consumului de substanţe creatoare de vise. Alţii au refuzat să mai trăiască o astfel de viaţă pur şi simplu. Cei puţini la număr, care au reuşit în viaţă, sunt condamnaţi să achite cel puţin un credit pe o perioadă de treizeci de ani.

3). În timp ce discutam cu o prietenă despre activitatea mea din prezent, a căzut pe gânduri, m-a oprit şi a zis, nedumerită: „Nu pot să cred. Eu am terminat o facultate, dar lucrez pe 1200 de lei pe lună, alţii pentru 1800 lei. Însă tu cu liceul neterminat câştigi mai bine de 2600 de lei în trei săptămâni în România?“ Sigur, fiindcă eu am ales să lucrez pentru mine, oricât de greu mi-ar fi (articolul a fost scris în perioada când lucram pe şantier).

Chinuri, frustrare şi regret

Şi cine ţi-a spus că dacă vei termina o facultate vei avea succes? „Toată lumea“. A răspuns mâniată. Dar cine ţi-a putut garanta reuşita? „Nimeni“, a zis, trântind telefonul de asfalt. Şcoala nu te instruieşte să ai Succes, te face apt pentru a le aduce succesul guvernelor şi corporaţiilor.

4). Nu deveni indiferent cu copilul tău, indiferent de problemele pe care le întâmpini ori de grijile care îţi macină bucuria faptului că deţii o familie! Observă-i valoarea, preţuieşte darurile cu adevărat importante!

5). Tot confortul după care tânjeşti are scopul de a lucra împotriva ta, odată ce te-ai convins că, în realitate, tu nu ai nevoie de nimic, începi să percepi lucrurile materiale la valoarea lor reală, iar viaţa începe să te invadeze cu bucurie şi inevitabil cu lucrurile menite să îţi ofere confortul necesar pe durata şederii aici.

Când am obţinut permisul de conducere mi-am dorit atât de tare o maşină că, am fost gata să fac orice pentru a obţine una. Şi totuşi cu cât mi-am dorit-o mai tare cu atât a fost mai greu de obţinut. În cele din urmă, atunci când răbdarea mea ajunsese la final, mi-au trecut tot felul de gânduri prin minte pentru a obţine o maşină, cum ar fi să îmi vând un rinichi ori să mă apuc de videochat o perioadă, până mă pun pe picioare.

Din fericire nu am făcut nimic din tot ce mi-a trecut prin minte la vremea respectivă. Sigur, am avut trei maşini personale de atunci şi până astăzi. Astăzi, nu mai am nevoie de aşa ceva. Dacă mi-aş dori, mâine m-aş duce ca să o achiziţionez.

Programele de robotizare

6). Să nu impui copilului tău când şi pe cine să iubească sau, când să se ferească de iubire, minţindu-l că vrei să îl protejezi de fapt! Tu nu ştii ce e iubirea! Iar, de fiecare dată când crezi că ştii ce este iubirea, aminteşte-ţi cuvintele mele: „Cum nu îmi iubesc copilul, tocmai ce i-am dat un milion!“ Această reacţie nu exprimă iubire ci este ignoranţă exprimată faţă de cea mai preţioasă fiinţă din viaţa ta.

7). Construieşte-ţi un program pe care să îl respecţi, în felul acesta vei obţine rezultate pozitive în viaţă. Pierzi timpul, organizează-ţi activităţile! Devino robot! Depăşeşte-ţi limitele ori lucrează până cazi din picioare! Eşti o fire puternică. Asigură-ţi viitorul, luptă pentru a obţine fericirea! Nimic mai fals.

Nu ai nevoie de un program pentru a îţi îmbunătăţi viaţa. Spre deosebire de o maşinărie, care este programată, ţi s-a dat o minte. Cu ajutorul minţii poţi comunica verbal cu ceilalţi, poţi lua decizii sau poţi decide ce îţi place şi ce nu. Astăzi te poţi simţi entuziasmat să faci un anumit lucru, dar mâine vei fi liber să faci cu totul altceva! Reţine, organizarea activităţilor exterioare creează haosul interior. Să nu impui copilului tău!

Ştiu că ce citeşti crezi că sunt doar cuvinte. Aşadar, încearcă să te organizezi, să te trezeşti la aceeaşi oră în fiecare zi, mănâncă acelaşi lucru ori, îmbracă-te la fel, comportă-te la fel, impune-ţi standarde de personalitate (orgoliu) şi de partener, aspiră la o viziune a „perfecţiunii“ limitate, însă, la sfârşitul vieţii mă vei contacta ca să îmi spui că am avut dreptate. În vremea aceea din fericire eu nu voi mai fi aici.

Viaţa este mai mult decât un miracol, ea este fericire prin natura ei.
Viaţa e un joc al fericirii şi cu toţii ne aflăm aici ca să ne jucăm cu viaţa.
Alberto Bacoi

Lasă un răspuns